Premenopauza este etapa din viata femeii prin care trec si eu inca de anul trecut. Nu este o perioada neaparat placuta. Cel putin nu in cazul meu.
Ce este premenopauza
Premenopauza este perioada de tranziție înainte de instalarea menopauzei, când încep să apară schimbări hormonale în corpul femeii, în special o scădere treptată a nivelului de estrogen și progesteron. Această fază poate dura câțiva ani și este caracterizată de modificări ale ciclului menstrual și apariția unor simptome specifice.
Exista si termenul de perimenopauza, aceasta perioada fiind cea care deja anunta tranzitia spre menopauza, corpul a trecut deja prin faza de tranzitie si se pregateste de intrarea in menopauza.
Lista de manifestari si stari este uriasa. Da, avem lista clasica cu bufeuri, insomnii, schimbari de stari, uscaciune vaginala, modificare a ciclului menstrual. Aceste semnale sunt simple si clasice. Avem senzatia ca sunt doar atat, ca vor trece cu un analgezic si cu niste vitamine.
Asa am crezut si eu. Vazand lucruri in jur insa am vazut ca premenopauza nu e o faza atat de simpla.
5 lucruri ce tin de imbatranire si adaptare
La mine banuiesc ca premenopauza a inceput pe la 45-46 de ani. Nu pot sa imi dau seama exact. Stiu doar ca durerile menstruale au inceput sa devina uneori extrem de dureroase. La 47 de ani deja erau extrem de dureroase, am patit sa am nevoie sa chem ambulanta intr-o noapte cand un banal No-spa nu mai facea fata. Atunci am realizat ca lucrurile se complica.
- Dureri pelviene extrem de mari;
- Stare emotionala la limita cu depresia;
- Scadere in greutate si lipsa poftei de mancare;
- Bufeuri insotite de stari de ameteala, uneori crestere de tensiune;
- Starea de ceata in cap.
Cand vorbesc de dureri, vreau sa va spun doar ca unele zile de menstruatie mi-au adus aminte de prima zi de dupa cezariana. Diferenta este ca atunci stiam ca elimin lohiile si eram intr-o fericire hormonala, imi pornea lactatia si eram in euforia maternitatii. Acum insa durerea vine intr-un context in care ai par alb, piele uscata, o menstra care desi dureaza doar 2-3 zile, te pune jos.
La bufeuri, credeam ca e asa ca o senzatie de caldura placuta. In cazul meu, aceste bufeuri vin cu senzatia de sufocare, e o caldura ce imi pune presiune pe cap, urechi, ceafa. Ajunge sa tin pastile de gheata pe fata.
Va las si definitia ca sa avem detaliile. Bufeurile (sau valurile de căldură) apar din cauza scăderii nivelului de estrogen în organismul femeii în perioada de premenopauză și menopauză. Această scădere hormonală afectează centrul de termoreglare din creier, situat în hipotalamus, care devine mai sensibil la variațiile mici de temperatură corporală.
La partea de ceata in apa, eu adaug si partea de anxietate care pe acest fond are uneori cresteri ce ma obliga sa imi schimb stilul de viata. Este neplacut, dar este o zona in care lucrez mult cu mine si invat sa am rabdare. Devine descurajant cand oamenii din jur remarca ca te-ai schimbat si te evita, insa am observat de-a lungul vietii ca in final este bine, asa observ cu usurinta cine imi este cu adevarat apropiat si cine nu. Este un subiect pe care l-am mai discutat si cu alte femei si au observat ca e o perioada de tranzitie si la nivel de relatii, unii oameni ies din viata noastra, altii vin. De la toti psihologii cu care am vorbit si inclusiv de la psihiatru am primit recomandarea sa invat si sa practic detasarea, ancorarea in prezent si in ceea ce sunt eu si acum.
E nevoie de putin egoism sa depasesc starile acestea, insa este extrem de necesar sa trec mai departe. Fluctuatiile hormonale nu sunt ceva de ,,mood”, ci de stare in general. Nu e vorba de o migrena ce trece cu un paracetamol cum inclina multi sa creada. E vorba de dureri, de stari depresive, de dezechilibru si neputinta in anumite momente.
Scaderea in greutate
In general, imbatranirea inseamna kilograme in plus. In cautarile mele pe Google pe tema menopauzei gasesc mereu ,,cum sa slabesti” , ,,cum sa te mentii”, dar practic nu am gasit articole despre cum sa nu pierd din kilograme.
Inca de pe la 47 de ani am observat ca nu prea mai am pofta de mancare. Nu m-am ingrijorat, mai ales ca toata lumea, inclusiv medicii imi spuneau ca odata cu varsta ma voi ingrasa un pic si ca o sa cam dau iama in mancare. Cand problema a devenit deranjanta, am discutat si cu medicul de familie si cel ginecolog si asa am aflat ca scaderea estrogenului duce si la asta. Cercetand putin tot pe Internet, am aflat ca avem receptori de estrogen si la nivel bucal, dar ca scaderea de estrogen face ca inclusiv calitatea salivei sa se schimbe.
Am gasit si detalii despre studii facute pe paciente aflate la perimenopauza si menopauza, aveau inclusiv uneori dificultati in a vorbi tot din cauza schimbarilor la nivelul mucoasei bucale. De asemenea, sunt aratate clar detalii asupra starii emotionale care poate duce catre lipsa poftei de mancare, chiar anorexie, in aceste perioade.
Scaderea masei musculare oricum este o provocare si pentru cei ce se ingrasa, insa pentru cei ce si slabesc, chiar devine un detaliu extrem de neplacut.
Raportarea mea diferita fata de mancare, lipsa placerii in sine de a manca pentru mine inca este un prag greu.
Sunt si avantaje
Avantajele vin din faptul ca ma raportez mult la mine. Imi acord mai mult timp. Inteleg poate in al 12-lea ceas ce inseamna imbatranirea, ce am de facut si ce am eu nevoie.
Doamnelor, am invatat sa spun Nu si sa si cred asta cand spun. Adica nu sa spun Nu si apoi sa imi para rau, sa ma sucesc, sa incerc sa compensez. Nu, daca spun ca nu mai fac ceva, nu fac si imi vad de altele.
Imi dozez efortul cu mare atentie, inclusiv generozitatea de orice fel.
Am invatat sa ma documentez, sa caut resurse, studii, sa le compar, sa inteleg ca exista conditionari, particularitati si sa nu ma las influentata usor. Pana acum doi ani habar nu aveam cat de mult inseamna acest estrogen in sanatatea femeii.
Am inteles acum si cat de diferiti suntem si ca multe lucruri sunt o loterie. Ani de zile am facut sport, am mancat cat se poate de echilibrat, nu fumez, nu beau cafea si alcool, dar premenopauza mea a luat-o razna. Am invatat insa ca exista un stres si lucruri pe care le-am facut care nu sunt tocmai ceva bun pentru sanatatea mentala si sufleteasca. Iar premenopauza ma invata sa ma aleg pe mine, riscand chiar sa deranjez pe altii. De fapt nu risc nimic, asa am aflat ca oamenii care doar asteapta de la tine, dar nu ofera nimic, chiar trebuie detasati din zona de suflet, sunt doar prezente artificiale cu care iti consumi energia aiurea.
Iar aici includ nu doar oameni ci si lucruri, fapte, diverse elemente din viata. Cum am decis ceva banal ca nu o sa mai vopsesc la salon daca imi face atat de rau mirosul, de ce sa ma mai straduiesc sa fac ceva doar ca sa plac altora? Eu ma plac si cu un par vopsit mediocru acasa si mi-e foarte bine chiar.
Am devenit extrem de selectiva pe parte de skincare. Ce aplic pe piele trebuie sa imi placa mie, indiferent de lista de ingrediente, de prestigiu, de pret.
Concluzii
A imbatrani este un privilegiu. Ganditi-va ca acum 100 de ani durata de viata a unei femei era cam la jumatate fata de cat este acum. O femeie la 40 de ani era deja considerata in pragul batranetii si tratata ca atare. Medicina nu prea se mai interesa, ai imbatranit, asta e, era normal sa suferi.
Corpul uman e mult mai complex, dar si mai simplu. Mai complex pentru ca suntem mult mai afectati de emotii si suflet si mai simplu pentru ca nu am nevoie de atatea lucruri materiale.
Pozele sunt de anul trecut din vara, adica 2024.
