2025 chiar a fost un an nedefinit. Stiti cum as fi vrut sa ii spun? Anul chilotilor albi. Si nu, nu va duceti cu gandul la simbolistica pornografica sau de altceva, ci a fost anul in care am inteles cat de greu e sa fii femeie in epoca de astazi si a fost si anul in care in sfarsit am inteles ce vrea sa imi spuna corpul meu de femeie.
Iar ca sa incep de la Adam si Eva, vreau sa va spun ca m-am nascut intr-o epoca cand femeile nu aduceau pe lume copii neaparat de placere si de dorinta. De asemenea, in aceeasi epoca, venirea pe lume a unei fete nu era tocmai veselie in familie. Tara te voia barbat, familia te voia baiat si oricum ar fi fost ,,tu esti doar o fata”.
Iar anul acesta, cand corpul meu a trecut prin niste turbulente legate de intrarea intr-o alta etapa a mea ca femeie, premenopauza, Dumnezeu parca m-a scuturat si mi-a zis ca e ultima sansa sa ma bucur de feminitatea mea. Si sa o accept, sa o simt, sa ma puna jos, ca apoi sa ma ridice.
Chilotii albi sunt pentru mine un simbol al limitarilor stupide ce le avem ca femei. Cred ca noi, femeile nascute inainte de 1989, am trait aceasta paradigma a obsesiei curateniei ca femeie. Ca femeie trebuie sa fii curata, sa ai chiloti albi, sutien alb, dinti albi, rochia de mireasa e alba. Imi aduc aminte ca la 19 ani mi-am cumparat doua perechi de chiloti de dantela neagra, au fost ca un manifest de rupere de tot ce inseamna cerintele fata de mine, ca femeie. Nu ma mai interesa sa port acei chiloti albi. Imi aduc aminte ca am dat pe ei banii pe care i-as fi dat pe mancare doua saptamani, insa nu mi-a pasat. I-am purtat si spalat si respalat, pana deja se duceau spre gri.
Apoi am avut o perioada cand nu am mai suportat ideea de lenjerie intima alba. Acea conventionalitate care spune femeii ca trebuie sa se opreasca din orice simtire, din orice senzatie, ca si sangerarea lunara trebuie sa fie supercontrolata, iar o secretie vaginala fireasca e doar o mizerie de ascuns. Imi aduc aminte cu cat cinism recomandau ginecologii spalaturile interne. Irigatorul era elementul de tortura al fiecarei femei, chipurile de curatare interioara. Vaginul nostru trebuia sa fie impecabil sa fie acceptat de societate. Si inca mai exista aceasta mentalitate. Ma uitam acum dupa moartea lui Brigitte Bardot, tot ce au avut de comunicat unii ce se considera ziaristi, a fost ca a avut 4 soti si nu stiu cat iubiti. Si? Despre Picasso a spus cineva cate femei a avut, a batut si a agresat?
De ce ramane 2025 nedefinit
Poate ca inca nu am capacitatea de a-l defini cumva. Si desi am enorm de multe fire albe, riduri de toate felurile, dimineti in care ma pornesc mai greu, am inteles cam ce inseamna pentru mine a femeie. Sa-mi accept limitele fizice si psihice.
Si anul acesta am si cumparat acei temuti si despotici chiloti albi. Am luat chiar mai multe feluri. Si nu ca sa ma duc cu ei la doctor, ci ca sa ii port cand vreau eu si cu ce semnificatie vreau eu. Femeia nu inseamna puritate si nici nu stiu ce e atata obsesie cu aceasta puritate care ar insemna si a fi sec, inert, arid.
Au fost zile cand corpul meu m-a fortat sa imi cunosc animalitatea. Iar aici probabil ca iar gandul o sa vi se duca catre o panta gresita. E vorba despre felul in care partea noastra fizica isi impune mesajul. Nu vrei sa iti asculti carnea, sangele, limfa, sudoarea etc? Ei lasa ca te vor face ele sa le asculti, te vor reducere la o tacere fortata. Iti vei auzi fiecare zvacnire si vei aprecia fiecare gura de apa. Si ducandu-ma poate intr-un grotesc a la Baudelaire, o sa ajungi sa iti simti mirosul sangelui, al carnii, al fluidelor corporale acceptand ca esti doar apa si pamant stropite cu viata.
Mi-a murit anul acesta o prietena extrem de draga. Si nu tocmai intr-o forma cum cere canonul, sa fii pusa in sicriu si sa arati bine, sa te planga altii. Nu mai era ea, era boala care o invadase. Am plans si apoi am mai plans pe ascuns, pentru ca o stiu cat de fericita era ca descoperise la batranete ce inseamna un parfum bun, o crema. Si chiar cu o situatie modesta, avea o eleganta naturala ce te facea sa o consideri un pic cu sange albastru. Ce om bun, ce femeie frumoasa… dar moartea nu a mai crutat-o.
Chilotii albi ai femeilor cu suflet negru
Va aduceti aminte ca inainte de 1989, noi, fetele eram fortate sa purtam acea panglica alba pe cap. Sa avem guleras alb, mereu calcat si scrobit. Trebuia mereu sa ai chiloti albi, fierti si tratati cu inalbitor, sa nu cumva sa te vada cineva altfel. De parca te-ai fi dezbracat vreodata fata de cineva.
Si orice lucru ar fi schimbat aspectul lor imaculat insemna mizerie si rusine.
Nu avea nimeni voie sa iti pomeneasca ovulatia ca proces fiziologic atat de firesc. Iar menstruatia trebuia ascunsa si soptita, era ca o boala rusinoasa. Nu, nu, daca apare ceva pe acei chiloti imaculati, inseamna ca nu esti curata si e rusinos. Imi aduc aminte si momentele cand pateam ca sangele menstrual sa se strecoare si sa fie vizibil, era catastrofa. Preferai sa cazi intr-o balta de noroi decat sa iti vada cineva pata ,,aceea”. Si tineai toata negura asta in suflet. Inghitind in sec, acuzandu-te in mintea ta de lucruri inexistente ce te impiedecau sa fii pura si imaculata.
Iti inveleai sufletul in negru si pelvisul in alb, ca sa fie lumea satisfacuta.
Si sa nu mai incerc sa definesc 2025, ma bucur ca am ajuns la sfarsitul lui si la un alt inceput pentru mine. Si sunt norocoasa ca mereu apare sansa unui inceput si sunt recunoscatoare pentru asta.
Cum a fost 2025 pentru tine? Un an definit cumva? Nedefinit?
