Abandonata de parinti. Singura. Intr-un frig emotional si fizic intr-o manastire. Stiti cum adoarme un copil singur? E poate cea mai mare trauma emotionala. Sa frangi legatura carnala dintre parinte si copil fix la momentul somnului. Este ca si cum i-ai taia inima in bucati. Cui? Copilului. Si uneori si mamei, daca ea mai are suflet. Gabrielle Chanel a trait intens asta si lucrul acesta se intampla cu mii si milioane de copii. Orfani, abandonati, flamanzi, loviti.
In sufletul ei era un copil singur. Speriat. O calica flamanda, cum as vedea-o mentionata intr-un roman naturalist.
Apoi ca un fluture buimac intre relatii fara sens. Jucand curtezana de fier sau mimand indiferenta. Moarte solitara. Antagonism trait intens in carne, in oase, in respiratie. Un copil sarac ce a dat hienelor sociale un snobism acut frant intre doua litere, spate in spate. Chanel? Mais oui, certainement. Un obiect al dorintei viscerale, fiecare obiect Chanel emana un magnetism uneori maladiv, o atractie ce nu o poti explica.
Ani de zile nu am suferit Chanel no. 5. Nu intelegeam fascinatia pentru acest miros ce imi inspira cumva ceva uscat, fara viata si in acelasi timp sugera un aer de promiscuitate. Era parfumul amantelor. Parfumul intretinutelor. Mirosea parca si a blana si a piele uscata. Anunta canapele de piele si scrumiere pline. Lacrimi si confesiuni, tacere si desfrau. Parfumul Chanel no. 5 nu este o poezie usoara.
Nu am nici acum vreo placere anume pentru Chanel no. 5. Port insa cu placere Chanel no. 5 l’Eau. Un fel de compromis olfactiv. Un fel de exercitiu de a face Chanel no. 5 cuminte si purtabil de cei ce nu vor emotii inutile.
Citind toate cartile despre Coco Chanel si auzind concluziile ca Mademoiselle era o femeie puternica, nu stiu daca sa zambesc sau sa ma mir. Gandindu-ma doar la razboiul Chanel no. 5 in urma careia ea a devenit o femeie foarte bogata si foarte singura, nu stiu cum ar fi fost Gabrielle Chanel fara acesti bani.
Evolutia ei e puternic mercantila. Si fizic, daca ii urmariti interviurile de la sfarsitul vietii, practic singurele momente cand era interesanta, pentru ca era singura, snoaba si statea la Ritz, o sa vedeti o femeie aproape pierduta in propriul iures monetar.
Coco Chanel se ascunde in toate femeile singure si incrancenate in singuratatea lor, in mimarea amorului propriu si masculinizarea energiei prin fiecare gest. ,,E o femeie de cariera, e puternica si bogata”. In spatele usii dormitorului ei, lacrimile se blocheaza pe linii de excel.
Parfumurile Chanel ascund si incita aspiratii.
