Prima crema de fata in sensul pe care noi il cunoastem astazi a aparut mai degraba prin Evul Mediu. Totusi din antichitate se pastreaza mici recipiente de ceramica in care femeile din inalta societate a Imperiului Roman pastrau diverse grasimi animale cu care isi ungeau tenul.

Poppea, a doua sotie a imparatului Nero, care se pare ca era una dintre frumusetile vremii, era obsedata sa isi mentina frumusetea pielii. Se ungea cu miere, dar si cu tot felul de elixiruri ce contineau chiar si excremente de pasari sau animale exotice.

Istoria cremei de fata, de la Antichitate si pana in secolul XX

In Egiptul antic, practica era mai degraba dedicata uleiurilor. Egiptencele isi masau fata cu diverse uleiuri. Exista dovezi arheologice ca isi aplicau pe fata uleiul de castor sau de ricin, susan sau de masline.

Cleopatra se scalda in lapte de magarita, dar si miere, iar obiceiul ei a fost pastrat de multe curteazane de la curtile europeene, printre care si Madame du Barry, amanta lui Ludovic al XV-lea.

In Evul Mediu  au aparut mici manufacturieri care combinau deja substante periculoase cum ar fi ceruza, un compus al plumbului, impreuna cu otet sau alte grasimi animale ce aveau ca menire sa albeasca tenul doamnelor. Tot in aceasta perioada apare obsesia de a smulge complet parul facial, inclusiv sprancenele si cateva linii din parul capilar din zona fruntii. Se considera ca o frunte mare e semn de noblete si frumusete. Regina Victoria dormea cu comprese oribile cu amoniac pentru a impiedica cresterea parului in zona fruntii. Si binteles ca o imitau si alte figuri feminine notabile.

Renasterea inseamna multa pudra si creme groase pe care se fixeaza pudra si acele alunite false din tafta sau catifea neagra. Inseamna si igiena precara, dar frectii cu otet, uleiuri si apa de colonie. Obsesia tenului foarte alb se mentine, dar substantele de albire nu sunt deloc sanatoase in acea vreme. Paul Feminis inventeaza L’aqua admirabilis sau eau de Cologne si se foloseste abuziv. E bine de stiut ca in acea perioada spalatul cu apa era considerat nociv asta din cauza ca sistemul de canalizare nu era deloc sigur acolo unde exista si apa era mereu infestata cu microbi periculosi. Asadar, doamnele din inalta societate se frecau cu otet, apa de colonie si tot felul de solutii cu substante ciudate, uneori si excremente de pasari, doar ca sa gaseasca solutia tineretii fara batranete.

Cei bogati si excentrici continuau baile in lapte si miere sperand sa fie mai tineri, mai frumosi si mai seducatori. Toate aceste ritualuri erau deopotriva folosite de barbati si de femei.

Secolul XIX aduce o explozie a industriei frumusetii si pe partea de machiaj, dar si pe partea de cosmetice. Apare rimelul, lansat de Rimmel, un parfumier. Bourjois incepe sa lanseze produsele, fireste extrem de diferite fata de cele de astazi. Casa Guerlain isi lanseaza parfumuri indraznete, insa si creme care sunt gandite mai ales pentru a pastra albeata tenului. Exista inca obsesia tenului alb, iar cosmeticele faciale inca sunt periculoase pentru uzul frecvent. Apare si primul institut de beaute, fireste la Paris, numit Klytia, unde puteai merge pentru procedurile de infrumusetare ale vremii.

Texturile cremelor de pe acea vreme sunt destul de greoaie, predomina texturile in baza de ulei, chiar grasimi animale. Nu exista termenul de cruelty free sau vegan. Doamnele petreceau timp la oglinda masandu-si pielea si pastrand cu atentie borcanelele de portelan sau metalice.

Guerlain a avut mare succes cu una dintre primele creme, Creme a la Fraise, adica crema cu extract de capsuni, in jurul anilor 1830. Exista si o crema destinata albirii, precum si lotiuni menite sa faca sa dispara pistruii, La Crema de Lys sau Le Lait Virginal.

Inceputul de secol XX inseamna formule mai placute si aparitia acelor marci de rasunet precum Elizabeth Arden sau Helena Rubinstein.

Pe acest subiect cred ca suntem de acord ca se pot scrie mii de pagini. De altfel, gasiti o multitudine de publicatii si articole pe tema istoriei produselor cosmetice.

Se mai pastreaza astazi modalitati de productie artizanale si texturi ce amintesc de borcanelele cochete de pe mesele de toaleta ale burghezelor bogate de altadata?

Cu siguranta. Brandul Lush, atat de binecunoscut si iubit, a pastrat multe retete vechi. In portofoliul multor branduri de SPA, gen Decleor sau Elemis, se mai pastreaza acele formule ceva mai artizanale, acele uleiuri pretioase mixate. Evident, etica industriei, permite mult mai putin folosirea ingredientelor de origine animala. Sunt game cu lapte de capra, unele chiar accesibile precum cele de la Ziaja.

Istoria cosmeticii noastre are suficiente formule si creme ce se pastreaza si astazi, mentionez doar prea iubitul lapte Doina sau cremele atat de consistente de la Apidermin. Aceste marci inca se vand cu succes si sunt transmise ca mici secrete de familie de la mama la fiica.

Marci romanesti cu crema de fata naturiste sau formule artizanale

Printre marcile noi care pastreaza metode mai artizanale de productie ar fi QiCosmetics, Vivanatura, Trio Verde, Prisaca Transilvania, Apiterra, Hera Medical sau Dailani Beauty. Fireste ca toate aceste marci au cate ceva specific. Plus ca apar din ce in ce mai multe companii de cosmetice mici, cu un ritm de productie permis de metode mai aproape de zona artizanala. Recunosc ca am avut o perioada cand faceam propriile experimente si cumparam diverse ingrediente de pe Elemental, un site cu ingrediente cosmetice, dar si cu retete, ce va permite sa va exersati talentul de cosmeticiana acasa.

Am folosit cate ceva de la toate marcile mentionate mai sus, uneori doar am incercat. Nu pot spune ca sunt o mare fana a acestor formule artizanale sau semiartizanale, totusi din cand in cand imi place sa fac cate un ritual de weekend cu produse din zona aceasta mai naturista si care aduce aminte de formulele de odinioara.

In prezent incerc produsele de la Dailani, serul imi place pentru partea de masaj facial. Am si facut un clip in care va arat cum il folosesc si ce pareri am. Masajul facial este extrem de benefic, activeaza si circulatia limfatica si mie imi da o stare de bine. Ideal ar fi ca saptamanal sa ne putem face un automasaj cu un ulei facial cu ingrediente benefice.

Crema de fata Rejuvenate de la Dailani o folosesc uneori seara pe post de masca faciala, o las cam 20 de minut. In zilele cand simt pielea extrem de uscata, o pot aplica. Nu sunt o mare fana a texturilor grase zi de zi, insa seara imi place sa folosesc texturi mai pline. Stiu vedete care isi mentin tenul folosind creme si unturi foarte grase, zi de zi, pentru a contracara deshidratarea tenului din perioada filmarilor. Iar de Marylin Monroe se stie ca era mare fana a texturilor foarte grase, ea folosea mereu la filmari cremele cu vaselina sau unturile grase.

Dailani este un brand romanesc tanar, din Nordul tarii si care a plecat de la principii naturiste de fabricare a cremelor. Ei nu folosesc apa in produse pentru a nu fi obligati sa foloseasca conservanti sau emulsifianti. Au o filozofie interesanta.

Cum arata crema de fata de altadata? Cu siguranta nu erau atat de placute precum cele de astazi, contineau ingrediente periculoase, insa au fost baza cosmeticelor performante de astazi.

Va imaginati cum vor arata produsele cosmetice peste vreo 100 de ani?