Decembrie fiind luna care incheie anul, este si momentul cand se limpezesc niste ganduri si apar altele noi. Nu prea pot trage concluzii anume despre acest an, a fost un an cu de toate cum cred ca este firesc. Viata nu tine cont de date, ca e luna martie sau decembrie si aduce sau nu aduce lucruri.
A fost un an si pentru lucruri incepute doar pentru mine. Cred ca a fost primul an cand am constientizat ca ani de zile am avut in focus mai mult pe ceilalti si mai putin pe mine. Ca atare m-am apucat in sfarsit de un sport, lucru pentru care nu mi-am dedicat niciodata resurse nici ca timp, nici ca organizare. Si mi-am dat seama ca nu e tarziu niciodata. Am reusit sa trec peste niste dificultati emotionale si am inceput sa ma cunosc mai bine, sa ma accept.
In anul acesta am simtit prima data ca blogul, chiar daca poate ca si cifre nu mai performeaza cum performa, este locul unde eu ma regasesc cel mai bine si unde ma exprim cu cea mai mare relaxare. Surprinzator canalul de Youtube creste, desi sunt constienta si eu ca acolo am multe lipsuri. Asa ca dragii mei hateri pot sa militeze in continuare, pentru ca eu oricum stiu mai bine decat ei ce lipsuri am si totodata si ce limite. Asta insa nu ma opreste sa ma exprim, adica faptul ca nu mai sunt tanara, ca nu am scule de filmat performante si ca parul nu are mereu culoarea ceruta de public. Practic anul acesta am constientizat din ce in ce mai bine cat de volatila si fara substanta e lumea materiala. Iar daca m-ati urmarit si pe blog, pe Youtube etc, v-ati dat seama.
Ca si om am realizat inca o data ca blogul este doar un hobby, este ceva ce fac pentru mine in primul rand, iar cei cu care rezonez sunt adevaratul castig. Sunt nume pe care le regasesc cu drag mereu in comentarii si ma bucura mult sa le pot raspunde.
Anul acesta au fost momente cand blogul a ramas un pic parasit, cu saptamani cand abia scriam un articol. Asta s-a intamplat si pentru ca mi-am dorit asta. Voiam sa iau putina distanta si asta face bine. Cred ca abia cand iei distanta vezi mai bine anumite lucruri. E minunata perspectiva aia de a privi pe un geam mare si larg catre ceva, asa poti vedea, asa poti sa iti dai seama de ce vrei te apropii si de ce vrei sa te distantezi. De ce? Lucrurile raman tot acolo, noi doar ne schimbam pozitia fata de ele sau felul in care ne raportam. Am fost obisnuita sa fiu mereu lovita, anul acesta am inteles ca abia acum pot folosi asta in avantajul meu si ca pot invata lucruri bune despre autoaparare. Chiar sper din suflet la anul sa am ocazia sa va spun mai multe despre asta, va fi timp.
Decembrie e o luna foarte plina emotional, un pic solicitanta si fizic si material. Eu trec saptamanal pe langa Colectiv si sincera sa fiu cand vad peretii aia, ma gandesc mereu ce o fi in sufletul oamenilor ce si-au pierdut pe cineva acolo? Cum i-ar convinge un Craciun ca in decembrie renaste viata, bucuria, generozitatea? Habar nu am, stiu insa ceva: totul pleaca ca si resursa din tine. Dar niciodata nu esti suficient de singur pe lumea asta sa crezi ca ceea ce faci nu impacteaza pe celalalt.
Va doresc un decembrie pe care sa il priviti mereu ca pe o zi senina cu ninsoare ca un vals vienez.
