Lunea fericita sau happy monday de astazi a venit cu soare. Soare de la prima ora a diminetii. A fost atat de innorat in ultima vreme si oarecum parea si greu sa mai fii zambaret fara sa pari un pic ciudat. Uneori vremea e ca si oamenii sau oamenii sunt ca si vremea.
Am pornit in weekend un pic televizorul pe CNN. Am vazut niste reportaje despre imigranti. Despre cei ce pleaca cu copiii unde vad cu ochii sa scape de razboi, de foamete, de boala. Ceva cumplit. Erau niste imagini blocate pe un copil prafuit ce mergea langa mama lui, cu vantul in fata, taraind sacose si asteptand undeva pe un camp accesul sa intre in nu stiu ce tara. Era refugiati din Siria. Nici nu mai conteaza de unde. Este vorba doar ca evolutia asta nu a dus la nimic. De fapt, era bine daca ducea la nimic. A dus la imaginea aia greu de dus, a unui copil cu fata acoperita de praf, tinand de mana o mama care cara pungi cu diverse si se grabeste sa ajunga undeva unde e pace.
Da, evolutia asta a dus si la super tehnologie ce ajuta un prematur sa traiasca. Dar a dus si la balene gestante ucise. A dus la defrisari care automat au dus la cresterea problemelor respiratorii la copii. Daca nu mai avem padure suficienta, de unde sa mai vina aerul acela binecuvantat de natura?
Vad prea multi copii la limita obezitatii. Si vad prea multi parinti depasiti si care cedeaza nervos, pentru ca si ei sunt mult prea uzati de tot ce li se intampla.
Cred ca excesul acesta de a avea si a poseda a dus la un virus mai cumplit decat cei identificati medical, anume rautatea. O sa repet ideea ca daca exista atata dorinta de a avea, undeva e nevoie de o educatie pentru cei ce au prea mult.
Stiu ca articolul este despre Happy Monday, despre lunea fericita. Ma bucur de un parfum anume. Dar apoi incep sa ma uit la ambalaj si vad iar poza aia ce te scoate din minti cu balena ce a murit de la cat plastic a inghitit. Unde e de fapt limita rautatii? Dar a fericirii? Nu, nu o sa renunt la parfumuri, asta stiu sigur, dar am renuntat deja la alte lucruri care stiu cat de mult ma incrimineaza. Folosesc din ce in ce mai mult sacose refolosibile, nu mai mananc carne de peste 10 ani etc etc si se vor mai adauga lucruri.
Gandul de azi: uneori fericirea individuala pare o sfidare a unei realitati ce te forteaza sa iti aduci aminte ca, din pacate, ca si fiinta umana fabrici nefericire zilnic. Iar intrebarea e ce si cum sa faci acum ca si simplu individ.
Lasă un comentariu