Inchise ochii. Simti gustul sangelui in varful limbii. Amestecul de lamaie, sare si sange o facu sa tresara. Deschise ochii si isi privi degetul accidentat. E mai bun gustul de sange decat de lacrimi. Iar cand plangi mult incepi sa mirosi a prea ud si a ranced, ca o balta adunata din ce se prelinge prin acoperis intr-o casa veche si parasita.
Isi puse un leucoplast si se pregati sa stranga de pe masa. Mancase peste cu lamaie. Inca simtea gustul de mare si alge intre dinti. Dupa ce spala repede farfuria, se indrepta spre baie ca sa se spele minutios pe dinti.
Miscarea agitata si senzatia periutei de dinti o facu sa inchida ochii si sa isi aminteasca seara trecuta.
Il intalnise pe P. la iesirea de la metrou de la Romana. Desi se intersectau des in cladirea gri unde lucrau, se gandea daca va putea sa il recunoasca pe strada.
P. era inalt, mult prea inalt si avea tendinta sa se aplece pe partea stanga ca sa auda ce ii spune orice interlocutor care in mod evident era mai scund. La birou venea mereu in camasi cambrate si mirosea mereu rece si incitant a Fahrenheit de la Christian Dior. Fuma doar dupa pauza de masa in parcarea cladirii, cu o mana in buzunar.
Dupa mai multe luni de intersectari prin birouri, el a invitat-o la o cafea. A acceptat simplu, fara entuziasm, iar el a adaugat:
– Ok, pai maine, la Romana la 11?
Era o zi de sambata cam innorata. El veni in jeans si cu o jacheta gri. Ea isi lua un pardesiu usor kaki si cizme subtiri. Ajunsese inaintea ei si se sprijinea de zidurile de la iesirea de la metrou. Ea cobori din autobuz si merse spre el. S-au privit un pic stingheri pana cand el si-a lasat umarul stang in jos si a sarutat-o prietenos pe obraz. Ea simti aceeasi unda de Fahrenheit si i se paru al ei Amor Amor de la Cacharel cam stupid si infantil. Nu ii placea ca miroase a pustoaica parfumata cu ceva imprumutat. Si cand se intrezari in vitrina magazinului din spatele lui i se paru ca nici parul nu ii mai statea bine.
El o privi atat de senin si ii spuse:
-Hai sa intram undeva ca o sa ingheti.
Ea ii apuca bratul si el o conduse cu alura de felina puternica printre trecatori catre trecerea de pietoni, iar apoi catre o cafenea din zona Piata Amzei. Isi scosesera fiecare haina, el lua si pardesiul ei si le agata la cuierul de la intrare. Putin incurcata, profita de acele cateva secunde sa isi aseze parul trecandu-si degetele prin el si asezandu-se cat mai dreapta pe scaun.
P. se aseza gradual. Ea se amuza putin in sinea sa de inaltimea lui ce trebuia sa se plieze la o masuta atat de joasa de cafenea.
-Vrei cafea sau ceai?
-O sa beau ceai, cafea beau rar, sa vedem ce ceaiuri sunt aici.
El ii spuse ca au cateva ceaiuri foarte parfumate, dar ca nu i le recomanda.
-Anda, mai degraba o ciocolata…
Ea ridica ochii surprinsa pentru ca el ii rostise numele foarte articulat. Anda, cu toata consoanele apasate, devenise dintr-odata un nume mai lung, usor imperial.
(Va urma)
Este un fragment din ceea ce scriu eu proza in timpul liber. Povestirea asta, amestec de fictiune si putina realitate, este scrisa de mana, asa ca imi ia ceva timp sa o transcriu aici pe blog. Imi doresc sa lansez la un moment dat o carte cu proza scurta, nu stiu in ce masura voi reusi, am tot scris in ultimii ani, se aduna bucatele, e mai greu sa imi gasesc linistea si timpul sa scriu, dar va veni si vremea sa scriu dupa cum imi doresc.
Sursa poze: Pexels
