Martie se aseaza deja in pagini de jurnal. Scriu acest articol intr-o zi un pic complicata pentru mine. Este ziua de 7 martie, zi in care bunicul meu, care mi-a fost mai degraba un tata prezent si ocrotitor, a hotarat sa plece din lumea asta. S-a intamplat acum multi ani, insa si pana astazi a ramas un moment de cumpana major pentru mine. Si astazi sunt lucruri pe care le fac si ma gandesc cum as vorbi cu el despre ele. Si in gand de multe ori il intreb. Si cumva imi raspunde prin ceea ce fac eu apoi. Oamenii care chiar au fost prezenti in viata mea, chiar daca fizic nu mai sunt acum, au ramas cumva in suflet si in gand.
Bunicul meu era un om foarte practic si onest, asa ca mi-ar fi spus si acum sa las melancolia si sa ma bucur de tot ce fac. Martie e o luna cumva dedicata femeilor, florilor. Asa ca nici bine nu a inceput si deja am iesit in diverse locuri si contexte unde am avut timp sa stau de vorba cu multe femei. Cumva niste ani, dar si acum, am avut o retinere in a ma apropia de femei ca prietene, nici acum nu simt ca pot avea incredere in femei, insa pe tema asta am facut multa terapie, am lucrat cu mine, cu emotiile mele si pana la urma mi-am dat seama ca pot opri undeva lantul asta urat. Cum? Prin iertare treptata. Sunt si zile si moment cand imi revin in minte lucruri pe care as vrea sa le sterg, dar nu am ce sa fac decat sa accept si sa iert. Sunt recunoscatoare pentru ce am devenit eu, asa ca de ce sa ma opresc din drumul meu?
Am ajuns la inceputul lunii martie, mai exact pe 4 martie seara la un eveniment reusit, sub semnatura Uriage si Apivita. Au creat un context foarte frumos ca femeile sa socializeze, sa stea de vorba si sa fie si rasfatate. Am facut o dermoanaliza si am fost multumita sa aflu ca tehnic varsta tenului meu este de 46 de ani, desi am peste 48, acusi 49. Mereu la acest gen de analize mi se spune ca tenul meu e mixt, ca am zone pe care trebuie sa le ingrijesc ca un ten gras, desi mereu persoana ce ma analizeaza se mira, pentru ca tenul meu nu arata gras sau lucios.
Pe 6 martie am ajuns la Extraordinary Women, un eveniment la care am mai fost si in alte ocazii, eveniment realizat de revista Biz. Desi aveam alte planuri, in final am ajus si pot sa va spun ca am avut un moment de emotie extrem de putermica. Am intalnit la standul Sache, asociatie ce are grija de animale lovite si abandonate, pe catelusa ce a tot fost prezentata in Social Media cu picioarele din fata rupte, pentru ca cineva a aruncat-o de la etaj si apoi a aruncat-o pe camp ca sa moara. Dar ea nu a murit. Am stat cu ea mult in brate, am scos-o afara, i-am dat apa, am facut ceea ce un caine ca ea are nevoie, desi e extrem de sociabila si vesela. Inca nu se poata adopta avand multe probleme de sanatate, insa la Sache voi continua sa donez si voi tine legatura cu ei ca eventual sa o mai vizitez. Aici am o rana mare in suflet si lucrez sa inteleg ca lumea e asa cum e. Daca o mama isi poate abandona copilul, de ce un om sa nu isi abandoneze animalul? Lumea nu e corecta, nu e onesta, nu e numai armonie, dar eu pot doar sa ma adaptez. Am platit atatea ore de terapie la psiholog sa inteleg de ce sunt eu gresita, iar in final am inteles ca am de lucrat la adaptare continua si sa ignor ceea ce nu pot schimba in bine. Si ca lumea asta are si intuneric.
Am ajuns pe 6 martie si in jur de 16:30 la evenimentul Maison l’Oreal Paris, dupa aproape 2 ore si jumatate am reusit sa intru la eveniment, s- a stat mult la coada. Nu mai vreau sa mai scriu si aici, am descris situatia pe Instagram si TikTok ca un avertisment. Am luat insa partea buna din treaba asta: am reusit sa revad palatul Ghica Gradisteanu si am stat de vorba cu multe femei foarte faine, am fost incurajata sa cred ca si in lumea de azi bunul simt nu e complet strivit sub calcaiul nesimtirii si al mercantilismului dus la extrem. Ce as vrea sa retina toate brandurile ce fac asemenea evenimente este ca femeile din Romania, chiar si fara posibilitati materiale crescute, sunt educate, vin la evenimente si pentru experienta, socializare, poze, nu doar pentru nenorocita aia de sacosa cu produse de care suntem acuzate si noi, creatoarele de continut, si doamnele ce merg la diverse evenimente de acest gen. Evident ca ne place sa fim rasfatate cu un cadou, evident ca sunt persoane mai motivate de acea sacosa, insa suntem multe femei ce avem si alte feluri de a privi viata.
Mi-am facut si controlul medical ginecologic pe care de anul trecut trebuie sa il fac mai des de un an, cum faceam in mod normal si am avut atat de multe vesti bune incat sunt recunoscatoare pentru fiecare zi. Am facut si analize, mai astept rezultate, dar totul e spre bine. Stiti ca am mai insistat in ceea ce comunic eu ca acest control ginecologic anual chiar e necesar, nu ca spun eu, ci toata lumea medicala si revin cu acest mesaj. Nu e placut, sa fim seriosi, insa sa fim recunoscatoare ca exista acesti medici si sa impingem lucrurile ca pe sanatatea feminina sa se investeasca mai mult in cercetare.E nevoie sa stim de ce sunt unele dureri, stari, de ce premenopauza uneori poate fi urata, de ce menstruatia poate fi uneori extrem de dureroasa si cum sa remediem aceste lucruri. Si da, amendati pe medicii ce nu respecta femeia, pentru ca inca exista ginecologi ce considera ca durerea menstruala e un moft. Ati fi surprinse sa vedeti cate femei medic ginecolog considera ca pacientele lor sunt niste mataite si prefacute doar pentru ca ele au norocul sa fie super sanatoase. Eu am norocul sa merg la un medic ginecolog de exceptie, o femeie cu suflet de aur si competenta ce iti da multa incredere in mesajele ei.
Cam atat, bucurati-va ca in tara asta e pace si ca aveti ce manca si deja e un inceput bun. Sa tot barfim doar de evenimente si de cosmetice.
