Happy Monday sau fericita zi de luni revine astazi pe blog. Asa, timid. Intr-o zi cu ploaie si vant. Intr-o zi in care nu e nici iarna, nici toamna. Intr-o zi in care nu ma simt nici bine, dar nici rau. Stiti vorba aia, nici cal, dar nici magar. Cred ca e o perioada ametita pentru multi dintre noi.
Dupa 2 ani de turbulente pandemice, intram in alt an in care chiar nu mai intelegem nimic. Eu cel putin nu mai am nici o lamurire. Nu urmaresc stirile de zi cu zi, nici gand. Din cand in cand intru pe resursele oficiale gen OMS sau ziarele serioase, in special pe cele din afara din Vest si cam atat. Fireste ca in feed-urile de Social Media imi apar diverse pareri, aberatii si ,,studii” facute de medici de Facebook, insa le privesc ca anecdote.
Copilul meu ma intreba zilele trecute cand se va termina pandemia. I-am spus ca nu stiu. Si chiar nu stiu si nu cred ca stie cineva. Dar i-am spus ca daca vom avea grija de detalii asa cum eram dintotdeauna, nu avem de ce sa ne ingrijoram. Imi aduc aminte din perioada cand imi doream copil si ma informam cat puteam, ca incepusem sa devin usor paranoica. Stiu ca evitam locurile aglomerate, aveam mereu dezinfectant la mine si unii ma considerau obsedata, la birou imi stergeam singura biroul si tastatura de 2 ori pe zi spre disperarea personalului de curatenie. Nu ma deranjau atitudinile de sprancene ridicate, stiam ca expunerea intr-un mediu cu multa lume inseamna si risc. Iar pentru mine la 32 de ani cand ma straduiam sa ma pregatesc sa raman insarcinata cu multe pronostice negative, mofturile si pretentiile altora insemnau fix zero. Si pot sa spun ca am ramas cu aceasta atitudine si o folosesc si acum.
Mi se intampla sa merg in locuri unde port masca si sunt privita ca o ciudata. Stiu ca in spatiile din exterior intr-o perioada nu se purta masca, eu am continuat sa o port. Si oricate aberatii se spun despre masti, stiu bine ca alergicii poarta masti in diverse perioade tocmai pentru a putea respira, deci acele opinii care tin de domeniul SF nici macar nu ma mai amuza, mi se par zero.
Imi aduc aminte de o poveste spusa de bunica-mea despre gripa spaniola din perioada Razboiului si cum multe familii disparusera complet din cauza asta. Si apoi perioada cu lepra si alte mizerii tot de imediat de dupa Razboi, ca era imposibil sa faci rost mereu de sapun si oamenii se spalau lesie de cenusa. Iar noi astazi ne lamentam ca trebuie sa ne punem o masca si sa folosim un gel pentru maini.
Happy Monday-ul de astazi este despre a fi tu indiferent de ce intampla. Cred foarte mult in constanta si realism in tot ceea ce faci. Si in detasarea de tot ce e in jur spre a-ti gasi calea ta.
Mi-ati scris mai multi dintre voi cum va confruntati cu perioada asta. Culmea ca suntem ceva indivizi carora ne e cam bine cu aceste reguli de distantare si cu socializare redusa. De ce? Pentru ca oricum circul de comunicare ipocrita ce ia amploare in societatea de azi pare sa fie oprit si de aceste reguli noi. Ma intreba cineva daca imi lipsesc evenimentele de beauty. Prea putin si doar de cateva imi aduc aminte cu mare placere. Extrem de putine.
Si inchei articolul cu o poza dintr-un material despre deseurile in crestere de textile noi. Adica haine complet noi, aruncate in desert, cu eticheta de marii producatori de haine pentru ca nu ne mai oprim din carparaia vietii. A dat Zoso un retweet la ceva si de acolo am ajuns intr-un articol pe Deutsche Welle. Prostia si fudulia unora, mizeria altora.
E atata drama in jur, dar sa nu uitam ca noi o cream, noi o acceptam, noi o dam mai departe.
Gandul de azi: mergi pe drumul tau si tine-l curat.
Sursa poza: Unsplash
