Astazi este o zi de luni fericita, a happy monday, pentru ca e mai, e inceput de vara, e soare si eu m-am trezit de la 7. In ultima vreme imi dadusem peste cap programul si ma obisnuisem sa ma culc pe la 12 sau chiar 1 si normal ca ma trezeam dupa 9. Asta imi dadea o stare aiurea. Cand ma trezesc la 9 sau la 10, am deja senzatia ca o buna parte de zi s-a dus.
Saptamana aceasta vom avea in sfarsit voie sa ne deplasam mai mult si fara declaratia faimoasa dupa noi. Chestia asta e cu dus intors, pe de o parte da, e bine, iesim, circulam, insa pe de alta parte e inca teama fata de acest virus care inca e prezent. Trebuie sa pastram niste reguli si sa nu aglomeram niste spatii doar pentru ca avem chef sa iesim.
Imi doresc insa tare mult la sfarsit de saptamana o iesire in natura adevarata, adica undeva cu padure si cu zone mai fara oameni. Invarteala asta in jurul blocului este buna pana la un anumit moment.
Am crezut ca perioada aceasta va fi despre intelegere, empatie, ceva mai multa amabilitate sau macar aitudine rezervata. Nu a fost tocmai asa, nu este si nici nu va fi, din ce vad. Nu stim inca sa ne comportam in perioade de criza. dar pe undeva e mai bine sa jucam rolurile unor copii necivilizati care scuipa seminte si azi si nu poarta masti la supermarket. Unii psohologi spun ca daca suntem prea atenti si prea stricti, ne uzam mai repede. Dar am senzatia ca unii nu vor sa isi uzeze deloc bunul simt.
Si repet ce va spuneam si pe Youtube, prin orice drama trecem singuri. Oricat de multi altii sunt in jurul nostru. Nimeni nu cunoaste patimile tale, fanteziile tale sau durerile tale si nici nu trebuie. In lumea asta venim singuri si plecam singuri.
Gandul de azi: singuratatea este lectia omului de cand se naste si pana moare. Asta nu il face totusi sa fie un animal solitar.
Sursa poza: l’Association Des Riverains du Lac Argenté.
