Coco Chanel este genul de personalitate gasit ca motiv de conversatie in multe contexte mondene, inclusiv si astazi. De obicei urechile imi aud eternele replici de cat era de priceputa, de cum a inceput de la simple palarii si a ajuns sa devina istorie, de cat de scumpa este o poseta Chanel sau de cat de important este sa ai o brosa Chanel daca vrei sa fii considerata stilata. Nu am cum sa uit hidoasele tricouri negre brodate cu un mare logo Chanel auriu purtate de parvenitii post 1989 care demonstrau ca numele in sine este atat de ravnit, inca nu mai conteaza unde si in ce fel este purtat. Tot asa, imi aduc aminte, cum la o taraba amarata pe undeva, pe Lipscani, cand inca se vindea la taraba, o negustoreasa vinde cu succes rujuri Chanel false, evident, pe vremea cand eram in facultate. Chanel era si a fost un brand ravnit.

De doi ani ma chinui sa termin de citit cronica despre Coco Chanel scrisa de Edmonde Charles-Roux. Este una dintre cartile scrise pe tema acestei femei, personalitati, in fine, pe tema unei istorii personale singulare la prima vedere. Cu putin cinism, as spune ca destinul lui Coco este repetat la infinit de mii si milioane de femei in epoca moderna. Femeia singura, aparent puternica, femeie de afaceri redutabila, femeia care nu are lacrimi niciodata in ochi si care pana si amorurile si le trateaza cu severitate si spirit mercantil. Femeia care si-a inceput tineretea intr-un cabaret si a murit intr-un hotel, nu stiu daca combinatia asta de fapte arata neaparat un destin de invidiat.

Fortata sa fie singura,  ramasa fara mama la 12 ani si dusa la orfelinat, cred ca maturizarea ei s-a setat clar pe singuratate ca si ratiune de a trai. De cand tot citesc cartea asta despre Coco Chanel, mai citesc si alte materiale pe langa si incep sa cred ca genialitatea ei ascunde un mare abis de nefericire. Genialitatea ei ca si creator nu o vad atat de mare, cat fiind foarte expusa si atragand prin asta. Sa nu credeti ca in epoca ei Gabrielle era singura modista talentata care stia sa faca palarii si rochii. Din contra. Si multa vreme ea nici nu a vrut sa fie considerata ca si designer, ci ca o foarte buna croitoreasa, ceea ce era de altfel. Pe vremea aceea, sa poti face din jerseu si din materiale nu foarte nobile haine care sa fie purtate de ,,elegantele” vremii a fost un curaj mare. Sa smulgi penele si decoratiunile din palariile purtate de doamnele din inalta societate insemna iar sa sa-ti atragi mai degraba antipatie decat apreciere. Si apoi sa faci un parfum cu un miros ciudat a fost iar un act de separare fata de ceilalti. E drept ca in epoca ei, parfumurile nu mai erau ceva necunoscut si chiar si parfumurile mai atipice existau. Case precum Guerlain, Lubin, Coty, Bourjois scoteau parfumuri si mai indraznete si care ieseau din zona floralelor. Chanel no. 5  a fost diferit si a atras atentia asa cum si astazi un anume parfum da publicul peste cap. Ernest Beaux, creatorul lui, a primit indicatii de la mademoiselle Chanel sa faca un parfum care sa nu fie floral, sa nu semene cu ce era pe piata si sa aiba un miros mai artificial.  I-a prezentat mai multe variante, Coco Chanel a ales exact mostra cu nr. 5 si acela a fost parfumul care i-a adus apoi castiguri foarte mari in bani si un renume mondial. Dar si multe scandaluri.

Coco a ales mereu relatii cu barbati influenti care au propulsat-o financiar sau monden. Nu neaparat geniul ei ca designer a dus-o inainte, ci faptul ca a si stiut sa fie cu omul potrivit in locul potrivit. Din pacate, asta nu a oprit-o sa fie si amanta unui nazist. Pentru ca razboiul insemna un moment crud, dur, iar ea a ales sa stea protejata de tot ce inseamna saracie, amenintare, cruzime. Din pacate, din pozitia aceasta, a facut rau si altora. Lucru pe care iar nu il vad ca pe ceva laudabil. Asa ca prezentarea ei mereu ca femeie de geniu care a schimbat istoria modei nu o vad ca fiind sustinuta in totalitate de adevar. Fara sustinerea de care a avut noroc, nu stiu daca ar fi reusit sa iasa din statutul de croitoreasa. Sau pe undeva a avut un geniu de marketing alambicat, care a determinat-o sa priveasca toate oportunitatile si sa le foloseasca. Fara scrupule, chiar.

Lumea astazi inca tanjeste dupa fiecare lucru semnat Chanel. Ce incarcatura are insa acest nume nu cred ca ar face placere in totalitate cuiva. Singura si cu milioanele ei, moare de infarct in Hotelul Ritz care i-a fost casa atata vreme, din vremea razboiului, apoi cand s-a reintors in Paris si pana cand a murit.

Va urma pe canalul meu de Youtube si un clip in care o sa va arat colectia mea de produse Chanel, micuta, cu doar cateva parfumuri si cateva produse de makeup. In clip, o sa va povestesc putin si despre ce cred eu despre semnificatia Chanel.

Va invit sa vedeti si clipul de mai jos, este in franceza, dar ceva ceva veti detecta ca si sens, daca sunteti curiosi de subiect.

 

Si inca un material interesant in engleza:

Written by Ana Maria Tatucu