Probabil ca cine a citit titlul incepe sa faca comentarii diverse, influentat putin si de poza de mai sus si se pregateste sa ma puna putin la punct. Dar eu zic sa cititi pana la capat.

De vreo luna de zile m-am apucat de o un tratament corporal cu Exilis, la Beauty Reveal, cu topire de grasime si care si intinde pielea dupa ce topeste grasimea, o sa va spun curand ce fac acolo. De ce? Pentru ca am niste ani si pielea mea a trecut prin niste hopuri si deasupra genunchilor am o zona ca de “baba grasa”, asa o numesc eu. Adica e o celulita mai urata, o acumulare de grasime care nu s-a dus nici cu sport si nici cu dieta, nu a vrut sa plece de acolo. Eu NU suport tratamentele corporale de nici un fel, de la masaj ma ia cu lesin, de la electrostimulare ma inteapa inima, dar am zis gata, trebuie sa mai fac ceva pentru mine daca vreau ca vara asta sa port pantaloni scurti. Am pornit lupta cu acest patratel de celulita. 

Cand ma duc la acest salon, trec pe langa o vila in constructie, fix langa salon. Muncitorii de acolo imi striga niste mesaje interesante centrate in special pe zona mea posterioara si pe parul blond, termeni de discriminare clara si care ma introduc in clasa fetelor “bune”. Ar trebui sa ma duc cu un sac pe mine, dar nu am cum. Deci nu e bine nici ca arat totusi inca binisor pentru varsta mea, imi iau injuraturi pe strada.

La scoala am fost mereu cea mai mica din clasa si am fost tratata gen ” Nu o luam in echipa ca nu poate tine mingea”, ” Nu plecam cu ea pe munte ca nu poate sa isi duca rucsacul” desi aveam 10 pe linie. Pana si medicii spuneau ca am uterul prea mic sa fac un copil. Iar tatal meu imi spunea ca sunt prea atehnica sa pot conduce o masina. Iar verisoarele mele ma considerau urata. Si chiar eram. Si poate inca mai sunt asa in ochii unora.

Cand am fost in Spania si in Franta, am fost intrebata cum pot fi tiganca asa alba. Am zis ca nu sunt tiganca, ca sunt doar romanca. “Cum adica, romanii nu sunt tigani toti?” ” Nu”, am raspuns eu intrebarilor ciudate puse de oamenii din Vestul Europei acum cativa ani cand ei sufereau de perceptie selectiva si vedeau numai tiganii plecati la cersit pe la Turnul Eiffel sau pe sub poduri la Valencia. A, era sa lucrez pentru o companie de rromi, insa nu m-au acceptat pentru ca port pantaloni la munca si ca sunt prea alba, comic, chiar ei ca si minoritate m-au tratat cu discriminare. Dar oamenii aveau dreptate, nu puteau lucra cu mine pentru ca aratam prea diferit si dezechilibram atmosfera. Mi-a parut rau ca tocmai ei au aplicat discriminarea, dar asta e, vorba sefei mele ” cu parul asta blond si pielea asa alba, nu poti lucra cu noi”.

In liceu am avut prietene si fete gen “frumoasa scolii”, dar si “grasa clasei”. Suportam consecintele de discriminare alaturi de ele. Cu frumoasa scolii, incepea lumea sa ma bage in seama. Cand ma plimbam cu colega mai dolofana, eram evitata. Oricum eram evitata ca eram mica, slaba si cu ochelari. Iar baietii nu cautau asa ceva. Atunci popularitatea in randul baietilor era determinanta pentru fi numita frumoasa sau urata. Si tot urata eram.

Faptul ca am purtat ochelari a fost mereu un punct in plus sau in minus, adica oamenii se legau de treaba asta. Nu e cool, pur si simplu. Nu voia nimeni sa se plimbe sub clar de luna cu o ochelarista.

Fizicul pe care mi l-a dat natura este si ramane mereu un factor de discriminare si astazi.  Fiecare ne purtam crucea, ca sa zic asa, si trebuie sa intelegem ca discriminarea e ceva normal, este parte a ADN-ului fiintelor de pe acest pamant aflate intr-un lant trofic. Adica ne mancam unii pe altii, si la propriu si la figurat.

Da, oamenii te plac sau nu te plac si pentru felul cum arati. Pana iti descopera textele si sufletul, tu esti doar un corp pe care ei il percep intr-un fel. Iar perceptia se transforma apoi in sentimente si comportamente. Ideal este sa iti poti crea un stil si o atitudine care sa iti creeze o imagine misto indiferent de cum arati, dar aici trebuie putina minte de geniu sau o munca centrata pe treaba asta.

Dupa ce am implinit vreo 35 de ani, am hotarat ca discriminarea este normala, ca trebuie sa o accept, ca traiesc cu ea zi de zi, ca sunt impactata de ea si ca si eu ma folosesc de ea. Sunt oameni care nu imi plac din cauza felului in care arata, pur si simplu, e o chestie naturala pe care o pot doar educa temporar, insa nu o sa spun niciodata ca imi place cineva care nu imi place. Nu pot sa fiu ipocrita sa spun cuiva “Vai, ce bine arati” cand nu e cazul.

Am reusit sa arat cat de cat ok cam pe la 21 de ani, adica uneori chiar sa ma pot numi draguta. Toate acestea s-au intamplt dupa o lupta lunga cu mine insami, mi-am schimbat coafura, culoarea parului, am facut gimnastica acasa intai sa ma ingras, apoi sa slabesc, am invatat sa ma machiez, mi-am adaptat dieta si garderoba, atat cat m-a dus mintea. O colega de liceu, dupa vreo 10 ani de la bac, m-a intrebat daca mi-am facut vreo operatie estetica. Nu am facut nici una. Mi-e frica si de luat sange pentru analize, daramite sa ma taie cineva sa imi schimbe configuratia.

Admir enorm oamenii care se lupta cu propria imagine si fac mereu ceva sa arate mai bine cu propriile forte si cu fortele normale, date de natura.Ii admir mai mult decat pe cei carora natura le-a cam dat tot si ei se culca pe urechea catifelata. Imi place de Catinca Roman cum arata acum dupa ceva cautari, se si vede ca e fericita acum, o admir pe Cori Gramescu, imi place de Adina Halas ca se mentine prin sport si hrana sanatoasa, prin normlitate, nu-mi plac insa anorexicele sau femeile devenite camp chirurgical. Imi place cum e acum Teo Trandafir. Ce e contra naturii, ma sperie.

Admir fetele plinute care stiu sa se imbrace si sa se machieze, precum admir slabanoagele care stiu sa poarte o fusta tu-tu la orice ora, o esarfa bine plasata si sa fie si mai chic. Si admir doamnele cu atitudine de lady, intotdeauna par mai frumoase.  SINGURA SALVARE DIN LANTUL TROFIC ESTE STILUL.

Da, accept discriminarea, am trecut prin toate formele ei, am suportat consecintele si am folosit ce am putut din treaba asta si in avantajul meu. As vrea sa incetam sa ne mintim ca trebuie sa fim admirate oricum am fi. Nu suportam cand mi se spunea ce frumoasa sunt cand eu puneam kilograme pe mine in sarcina si picioarele se faceau ca niste caltabosi, oricat de fericita eram ca voi avea un bebe sanatos…dar come on, numai frumoasa nu eram, lumea imi zicea asa de complezenta. La fel cum mi se parea scabros ca eram admirata la 42 de kilograme cand facusem un surmenaj destul de grav, care risca sa ma coste si viata,  si colegele spuneau ce n-ar da si ele sa se imbolnaveasca ca mine sa fie asa slabe. Iar eu numaram sutele de grame ca sa nu ajung in perfuzii.

Egalitatea de sanse e o poveste frumoasa, dar este o eterna utopie.  Da, ne vrem mereu egali cu cei mai frumosi, cu cei mai bogati, cu cei mai sanatosi. Nu vrea nimeni egalitate cu cel care e mai jos cu o treapta la un capitol…daca s-ar face  o egalizare pe lumea asta, ar fi dezastru. Pana la urma cine ar mai si munci? Vrea cineva sa fie egal cu acei copii din Pakistan care cos tricouri pentru marile firme de fashion? V-am prins, nu prea suna bine egalitatea in acest caz. Exemple similare gasiti si voi.

Civilizatia spune ca trebuie sa il accepti pe cel de langa tine asa cum este, indiferent de rasa, sex, religie si asa mai departe…. il accept, il respect,  insa asta nu inseamna ca il si plac. Selectia naturala este cea mai dura si cea mai reala lege a Universului si ea se traduce si intr-o discriminare care ni se intampla zi de zi si care e dictata de lumea asta, asa cum e facuta ea. Repet, suntem toti parte a unui lant trofic. Fiecare are locul lui. Fiecare lupta sa fie mai bine plasat si mai sus in lantul trofic.

Sa ne acceptam, sa ne respectam, dar sa nu ne mai mintim ca ne admiram curajul de a ne expune silicoanele, colaceii sau vergeturile, grase sau prea slabe si sa nu ne mai suparam cand cineva nu ne place pentru ca nu suntem tocmai placute ochiului. Fiecare isi are locul lui pe lumea asta, dar nu trebuie sa facem un caz din asta.

Discriminarea se face si in interiorul nostru: ne iubim mai mult cand suntem sanatoase, proaspat coafate, epilate, cu un kilogram dat jos dupa 3 zile de dieta si dupa ce tocmai am luat salarul. Ne iubim cand suntem fericite si asta stim doar noi.

Iar faza aia cu romancele sunt frumoase este apa de ploaie, mergeti prin lumea asta si o sa ramaneti socate de ce inseamna femei frumoase in alte zone ale lumii. Nu va mai amagiti singure ca femeia din Romania e si frumoasa, si desteapta si muncitoare ca nu este tocmai asa. Peste tot sunt femei, peste tot sunt barbati si toata lumea supravietuieste prin ceea ce este.

Incerc sa va spun ca deja lumea asta a stabilit niste repere de frumusete si de specimene reusite, nu o sa venim noi cu idei revolutionare sa convingem universul ca toate suntem frumoase in felul nostru. Frumusetea o ai sau nu. Daca nu ai frumusete, munceste pentru ea si lupta cu tine, nu cu universul, nu cu ceilalti.
Invata ce sa mananci, fa sport, invata sa te imbraci, du-te la dentist sau spala-te mai des pe cap, da-te cu creme, invata sa te machiezi,  fa in fiecare zi ceva sa compensezi ce natura nu ti-a dat, creaza-ti un stil chic,  dar nu astepta lauri si laude. Nu e nimeni vinovat si nu trebuie acuzat nimeni ca te numeste slabanoaga, aragaz cu patru ochi, grasa, slinoasa, dintoasa, botoasa si asa mai departe. LUPTA CU TINE, NU CU LUMEA CARE TE ARATA CU DEGETUL! Discriminarea porneste de la tine, pentru ca te complaci in ceva ce nici tie nu iti place. Si repet, stilul este singura salvare a omului din lantul trofic. 


Mi-a zis candva o doamna psiholog: “Nu toate femeile sunt frumoase, dar cele nostime sunt cele care merg inainte si care au succes.” Nu am inteles prima data ce inseamna nostim. Mi-a zis sa ma uit la o poza cu Coco Chanel.

Asta a fost tot ce am avut eu de zis. Da, am fost dureros de sincera. Si cu voi si cu mine insami.

Am un concurs insa, dar doar ca sa va provoc sa ziceti si voi ceva.

Astept parerile voastre despre subiectul dezbatut de mine si voi premia cea mai transanta poveste cu un set  de cosmetice simbolic. Bineinteles ca voi aplica discriminarea :)…da, adica voi alege povestea cea mai frumos scrisa si care o sa imi placa mie si numai mie.

Acesta este premiul:
– spuma si fixativ Nivea Mega Strong;
Nivea CC Cream
– l’Erbolario Ulei solar cu SPF 6
– doua oje essence .

Data limita concurs: 31 mai 2015.

Written by Ana Maria Tatucu