As spune ca de sute de ani ne confruntam cu problema produselor fake, daca nu chiar de mii de ani. Stiti bine ca specia asta umana din care facem parte are o mare placere in a copia lucruri, in a le multiplica mai repede si mai ieftin. De ce? Pentru ca suntem foarte atasati de imagine si de aparente. Nu va incruntati, dar suntem cam singurele fiinte care ne impopotanam cu haine, posete, machiaj si dorim ca ceilalti sa stie valoarea pe care suntem dispusi sa o dam pe aceste produse. Omul, prin definitie, este lenes si captat de tot ce il poate rasfata. Societatea umana a avut mereu dorinta de a se “clasifica”, de a da etichete gen “patura de sus”, “patura de jos”, pentru ca o alta problema existentiala a noastra este certitudinea la nivel de maruntisuri. E foarte usor sa spui ce bun e un beauty blender original si sa ii canti ode, uitand ca odinioara erai tare multumita de un buretel ce costa 20 de lei. Parvenitismul a incurajat productia de fake-uri, este o chestie culturala, cei brusc imbogatiti si fara o baza reala, sunt doar in cautare de poleiala si ceva pe sa scrie Dior sau Tom Ford, ca sa vada ceilalti ca omul “s-a ajuns”, Cititi prin literatura interbelica si va veti amuza cate stereotipuri se pastreaza inca de atunci, cum se imitau ciorapii de matase si palariile doamnei Chanel. Tot in cultura interbelica s-a vorbit mult de culturile majore care sunt imitate de cele minore. Franta are falitii tai, Germania are falitii sai, de ce sa nu aiba si Romania pe ai ei??
Cand a aparut si la noi nebunia asta cu a purta haine “de firma”, imi aduc aminte cum se cautau acele tricouri hidoase pe care era brodat mare, pe piept, si cu auriu: Chanel. Vi le mai amintiti? O, Doamne, orice cunoscator cat de mic de moda stia ca un produs Chanel nu se vinde prin talciocuri si ca acele tricouri nu erau nici de departe Chanel.
Am terminat introducerea si o sa va spun exact ce cred ca va asteptati, anume ca nu imi plac fake-urile, ideea in sine nu ma incanta, insa sunt constienta ca piata asta se va perpetua fara probleme. Asa cum se perpetueaza piata neagra, piata gri si ce mai doriti voi. Nu o sa fiu ipocrita sa va spun ca nu mi-am cumparat fake-uri sau ca nu atentez la piete paralele de la “cineva care cunoaste pe cineva”. Sunt clienta parfumeriilor, insa cumpar si de pe eBay sau de pe Aliexpres si din alte surse.
Fake, cine, ce, cum si unde
Fake inseamna un produs care imita cat se poate de bine aparenta unui produs de brand cu o anume notorietate, dar care bineinteles se apropie mai mult sau mai putin de original. Pe produsul fake apare numele de brand cu notorietate, scris uneori corect, uneori cu probleme, cu fonturi diferite, cu alte culori.
Cine produce fake-urile? De obicei sunt oameni din zona industriei respective, cineva care stie ce si cum trebuie sa imite, insa bineinteles ca nu poate reda calitatea originalului per total.
De ce face asta? Profit usor, stie ca le va vinde cu pret bun, desi productia il va costa putin. Partea aceasta insa de profit este identica si la producatorul de original si la cel de fake.
Stiu ca o sa tulbur niste minti, insa costul efectiv al unui produs cosmetic fara tot acel cost de marketing care ii aduce renumele este uneori si un sfert sau chiar mai putin din valoarea lui de la raft. Ca sa va lamuriti, inclusiv faimoasa sticluta de Chanel 5 costa cam 11 euro daca nu ar fi costul de publicitate, plasare in parfumerii, adaosul retailerului, campanii promotionale, costul vedetelor ce sunt imaginea acelui parfum si designul sticlei. Un ruj de lux are cost brut de 2-3 euro la care se adauga bineinteles tot apanajul din spate incepand de la ambalaj, campanie de lansare, adaosul retailerului, taxa de raft, etc.
Produsul fake se realizeaza de obicei in laboratoare improvizate, scopul celor care le produc fiind sa redea doar aparenta produsului respectiv. Sunt insa si surse foarte din interiorul producatorului si sunt produse facute chiar prin curtile celor care produc produsele pentru anumite marci de renume. Uneori se sustrag ambalajele originale sau anumite ingrediente, astfel incat fake-ul are sanse mai mari sa treaca drept original. Toate marcile mari lucreaza cu diversi producatori, unii si in China sau in alte tari din zona Asiei. Pe chinezi, ii stim cat de “mesterica” sunt, au facut ei iPhone-ul copiat, daramite sa faca un ruj MAC.
La capitolul produse fake, am mai cumparat pensule de pe eBay sau de pe Aliexpres si nu regret. Bine, poate nu sunt chiar fake, adica nu scrie pe manerul pensulei vreun nume de brand, insa imita cat se poate de bine modele celebre ca si aspect si coloristica. Pensulele sunt cat se poate de ok, la unele nu as putea spune ca au acel iz de fake.
Replica are si ea dreptul ei
Replica este un produs facut imitand liniile generale ale unui produs faimos, insa se vinde de un brand mai mic, mai accesibil, se foloseste un alt nume de brand si este un produs corect si etic din punct de vedere comercial. La H&M veti gasi multe replici ale unor haine pe care le vedeti pe catwalk in show-uri de fashion din zona de lux. La fel la cosmetice, va dau un exemplu noile palete de la Makeup Revolution care sunt replici ale paletelor Too Faced. La Zara gasiti parfumuri replica ale unor parfumuri Chanel sau de la alte marci de prestigiu. Nu e nimic ilegal, se urmeaza un trend, fiecare isi foloseste numele lui si isi vede de zona lui de piata.
Clasica poseta matlasata si cu lant, inventata si lansata de Gabrielle Chanel, se poate gasi in replica incepand de la Mango si pana la Moschino.
Parfumuri replica se gasesc de multa vreme, eu am de la si de la Famous Luxury Perfumes. Ca si persistenta sunt super ok, mirosul imita in proportie de 70-90% aroma celebra. Am folosit parfumuri replica inca din facultate si sunt o alternativa practica cand prioritatile la cheltuieli sunt altele. Asa am descoperit multe arome pe care mai tarziu mi le-am cumparat si in varianta originala. Si apropos, sunt perfect legale si reprezinta un business facut pentru a aduce produse accesibile.
Originalul, cea mai buna optiune
Etica si bunul simt spun sa cumperi produsul de la cine il face, de la cine e autorizat si sa intelegi ca luxul are un cost. Complet de acord. Insa nu inseamna ca daca brandul scris pe produs este de renume imi aduce automat garantia calitatii. Si aici as vrea sa intelegeti ca atentia trebuie sa fie la fel de ascutita indiferent de unde cumparati, fie ca este parfumerie renumita, fie ca e un shop online, fie ca este o sursa mai din zona gri. Si asta inseamna sa testezi, sa incerci, sa compari. Sa cauti recomandari, pareri Am cumparat produse originale din locuri autorizate care nu au fost ok, care nu au facut nici macar 25% din ce promiteau. Am avut creme Lancome sau Estee Lauder care la doua zile dupa ce le-am desfacut capacul au trecut la capitolul “creme de calcaie” sau le-am golit continutul sa pastrez doar borcanelele frumoase sa tin pudra sau alte nimicuri in ele. Dar bineinteles ca un produs si original si de calitate este un deliciu suprem si o experienta foarte placuta.
Marea concluzie
Cumpara produse originale, de la comercianti autorizati, dar testeaza inainte daca ai cum si cere un maxim de informatii. Daca tot platesti tot circuitul din spatele marcii, pai sa iti fie lamurite toate lucrurile. Luxul inseamna ca pe langa ce este concret acel produs, tu vrei in schimbul banilor multi dati sa primesti o experienta placuta, de la cum este vandut produsul, pana la servicii incluse si cadouri de tip GWP ( Gift with purchase). Cand ma hotarasc sa cumpar ceva Guerlain, Dior sau Sensai, credeti-ma ca sunt un client ingrozitor de solicitant, chiar vreau si o experienta de lux, vreau informatii, vreau cadouri, pentru ca eu stiu ca in acel pret toate aceste lucruri sunt incluse, nu cer nimic in plus.
Magazinele online cu preturi foarte bune se alimenteaza cu produse originale pe final de stoc sau de la canale de distributie diferite fata de cele ale parfumeriilor standard. De asta pe parfumeria.ro, aoro sau pe elefant poti gasi produse originale si la pret foarte bun. Stii de ce? Pentru ca magazinele oficiale nu au capacitatea sa vanda tot, asadar anumite stocuri se duc catre aceste magazine. Legea comertului e dura. Comertul e dur in sine ca si concept, ganditi-va cum a inceput, nimeni nu a vrut sa faca comert de placere, ci de nevoie.
Daca vrei sa cumperi si fake-uri, o faci pe riscul tau. Totodata nu esti nici Caesar sau Napoleon sa schimbi sensul lumii crezand ca vei elimina pietele paralele, ele exista peste tot, de peste 2000 de ani. Esti insa responsabila pentru ceea ce iti aplici pe fata si de propriul buget. Multe din produsele fake pot contine substante cu care nu ai spala nici pe jos poate, asa ca e mai bine sa nu risti.
Companiile mari si de renume lupta cu acest flagel numit fake, insa nici o firma nu face ceva pentru o adevarata educare, e mai usor sa fii agresiv. Daca si-ar construi politici proprii de discount, poate ca nebunia aceasta s-ar mai diminua. Nu inteleg de ce sa tii un produs 12 -24 de luni pe raft la pret intreg, ambitionandu-te sa nu dai nici un discount just because you are Chanel or MAC. Nu e rusine sa ai outlet-uri de discount. Totodata nici una din aceste faimoase companii nu cheltuie bani in campanii de educare a consumatorului, insa platesc milioane de euro pentru a avea ambasadori gen Brad Pitt sau pentru a-si plati firme puternice de avocatura care sa le apere de producatorii de fake-uri. In New York am dat peste niste outlet-uri de unde am cumparat produse de marca reduse si cu 95%, de asemenea in Londra sau in Paris, deci cam acolo ajung produsele care nu reusesc sa se vanda cand le este vremea.
Tot ce inseamna comert are o dinamica si o sinuozitate a drumurilor incat ar trebui o minte de geniu sau o lege draconica pentru a pune punct tuturor probemelor care in final ne fac noua rau ca si sanatate. Incepand de la laptele praf cu probleme produs de marile imperii precum Nestle si pana la rujul care imita MAC, vorbim de o ruleta ruseasca, daca vreti. Dar, exista un dar, astazi avem acces la informatie, putem cauta detalii, putem sa ne facem propriile principii de la care sa nu ne abatem si putem sa oprim ne domolim un pic excesele de consum. Nu trebuie sa cumparam numai la impuls.
Nu e drept ca o mama din Africa sa vanda uleiul de argan la niste preturi de nimic, ulei de argan care trece apoi prin zeci de distribuitori pana ajunge ca si ingredient intr-un procent foarte mic intr-o crema care costa cat mesele acelei familii din Africa timp de o luna. Sau vanilia, ce sa mai zic, as vrea inca sa aud ca producatorii din Mexic sunt incurajati sa mentina acele specii unice de vanilie, as vrea sa aud ca in cosmeticele romanesti ajung ingrediente iesite din culturi organice din Romania, dar…. cum am zis, nimic nu e tocmai corect.
A fost un articol lung, insa am vrut sa vorbesc despre o realitate in care traim de mii de ani si care a produs multi eroi si eroine care pot doar trambita, dar nu si face ceva, ba uneori fac si rau. Eu vreau doar sa va incurajez sa ganditi un pic singure si la rece problema. O poseta falsa sau o pensula falsa nu o sa va faca bube, insa o crema falsa sau chiar chipurile originala si cumparata dintr-un portbagaj, va poate aduce o iritatie de zile mari si grele. Si o crema cu mult parfum luata dintr-o parfumerie va poate face probleme. Alegeti sa cumparati si de la marci care demonstreaza ca le pasa putin de mediu, de animale, in final de noi. So, check, check and double check!
Astept si parerile voastre si sper sa intelegeti ca trebuie sa va bucurati de dreptul de a alege. Consumati-va energia, precum si banii, pe lucruri care sa merite atentia voastra. Fake, replica sau original, nu stiu daca merita sa va concentrati prea mult pe aceste clasificari, ci pe ceea ce indentificati voi a fi bun pentru voi.
NEWS: site-ul Infinitelove.
