Sa incepem iar cu lunea fericita si cu happy monday. E o dimineata racoroasa. Pisicile cam cauta sa mai stea prin plapuma. Cred ca le-ati vazut pe Instagram cat de mari si pufoase s-au facut.
In dimineata asta ma confrunt si cu primele semne de raceala, asa ca de toamna. Cert este ca de cand am revenit din concediu, am avut senzatia ca in Bucuresti nu miroase bine si am tot stranutat. Nu ma stiu alergica la nimic, insa am tot stranutat si acum se pare ca de fapt incepem un capitol cu ceai si aspirina.
Toamna si inceputul ei este despre banalitati, astenie, raceli, caiete noi si umbrele. Totodata inseamna munca mai multa cam in toate domeniile. Evident ca nu ies din paradigma asta nici eu. M-am ridicat de la birou si am mers sa imi fac o ciocolata calda, nu am mai facut asta de multa vreme. Eu nu beau cafea si totusi, cand e mult de munca si o vreme mai rece, ceva cald si dulce e binevenit. Ceai beau dimineata, dar uneori nu e suficient.
Scriu acest articol cu alte 7 fereste deschise, chiar mai multe. Am de trimis un newsletter complicat la job, am emailuri de dat, am de raspuns la emailuri. Cand ma ridic de pe scaun, Panda si Carla se uita la mine daca nu cumva le dau si lor ceva. Desi castronelul de bobite a fost cu varf de dimineata la prima ora.
Hm, nu va dau nimic de banuit? Parca prea banal, ceva ciocolata calda, niste pisici, raceala? Oh, da, despre asta este vorba. Despre banalitatile ce fac ca totul sa fie mai simplu, sa fie mai usor sa gandesti ceva nastrusnic sau mirabolant. Ma gandeam ca asa cum nu folosim mereu semnul exclamarii, asa nici viata nu e firesc sa fie mereu cu semne de exclamare si cu lucruri palpitante. Din banalitatea asta roz sau gri se construiesc momentele fericite.
Gandul de azi: ia-ti banalitatea in brate. E ca o pisica pufoasa si somnoroasa pe care ai tine-o mereu in brate.
In poza este Carla in vesnica ei pozitie rasturnata si lenesa.
Lasă un comentariu