In viata sunt reguli, I Confess

Am spart gheata imaginara acum cateva zile cand va scriam in alt articol pe tema #IConfess si va spuneam ca luna aceasta cateva reviste glossy mi-au readus placerea de a le citi, nu doar de a le rasfoi ca sa vad poze. Raman pe tema aceasta si va scriu despre un alt subiect: regulile din viata. Da, exista reguli, pentru ca suntem milioane de vietuitoare pe lumea asta si daca nu am functiona dupa niste principii, ar fi haos. Prima regula in orice forma de comunitate, este respectul pentru viata celui de langa tine. Incep de la exemplul animalelor pentru ca de multa vreme am constatat ca dupa atatea scoli si training-uri facute pe lumea asta, animalele raman pentru mine niste profesori geniali la capitolul scoala vietii. Maestrii educatiei umane sunt copiii, singurii care mai pastreaza practic din naturaletea si autenticitatea pe care animalele o respecta si la maturitate.

Si o sa incep de la un exemplu aparent scarbos, soarecii si diversele insecte, vietuitoarele care par ca ne invadeaza marile metropole si pe care incercam sa ii starpim. Ba pe unele vietuitoare mai facem si teste ca sa vedem daca o crema e buna sau nu, cea mai stupida idee pe care o cunosc. Animalutele acestea ne transmit in fiecare zi ca ne batem joc si de natura si de noi, ca acumulam munti de gunoaie si de lucruri inutile, ca scormonim si construim la infinit. Moliile sunt cele mai simpatice, ele iti aduc aminte ca ai tone de haine pe care nu le porti si le inghesui in sifonier. Ca atare, de cativa ani, recunosc ca sunt extrem de selectiva si cumpar cateva piese de imbracaminte pe an. Pe la 20 si ceva de ani cumparam lunar haine,  drept este ca se intampla pe atunci tot lunar sa le donez nepurtate sau purtate de 2 ori. Nu pot aplica regula cumpatarii la cosmetice, este un viciu si sunt in tratament. Blogul este o forma de tratament. Iar strict pe regula aceasta a supra-civlizarii spun ca inca nu am capacitatea sa fac concret ceva, ma complac, traiesc intr-un oras mare si intr-un bloc cu ziduri groase.

Tot de la animale am invatat ca exista reguli la capitolul prioritati cu adevarat prioritati, nu cele setate de culturi organizationale. Animalele traiesc in prezent si iubesc in prezent. Ursoaica Koala isi poarta copiii in spate pana ei sunt capabili sa plece singuri, dar in acest timp ii invata o gramada de lucruri. Si ea nu se da eroina ca la 4 luni si-a lasat copilul cu o bona,  sperand ca o data si o data anticonceptionalele si tigarile o sa isi faca efectul si vor opri si lactatia ca sa poata sa stea la birou si pana la 9 seara. Si va recomand calduros sa va uitati la canalele TV despre animale sau cititi pe site-urile despre animale. Ursoaica Koala, si nu numai ea, poate sta nemancata si totusi isi hraneste copilul. O sa va spun o surpriza, pana si omul poate face asta, dar nu se pune problema la acest nivel, in societatea civilizata de astazi nu ai cum sa mori de foame, poate intr-un act extremist. Insa, copilul tau poate deveni trist si agresiv daca tu il privezi de prezenta ta ca si mama. Si te obisnuiesti sa spui ca e vina societatii si a Guvernului. Nu. Este vina ta ca nu ai respectat regula maternitatii. Nu pledez nici gand pentru extremism, adica sa iti dai maine demisia si sa faci o Revolutie undeva, pledez pentru o regula foarte simpla, sa respecti viata celui mai frumos dar pe care ti l-a facut viata: copilul tau.

Punctualitatea. Am fost norocoasa sa fac un curs de organizare a timpului cu un maestru pe tema asta si bafta si mai mare a fost ca m-a implicat in curs. Natura este punctuala, Pamantul este punctual, Luna, totul, tot ce ne inconjoara merge dupa un ritm clar definit, o viata incepe dupa un anumit termen. Timpul este singura resursa nereciclabila,in fine, momentan la ora aceasta nu am descoperit cum am putea da timpul inapoi si inainte. Timpul este cea mai pretioasa resursa pe care o avem. De asemenea, prima impresie este prima impresie si impactul acelor prime secunde ramane pe viata. Exceptiile intaresc regula, deci si regula punctualitatii, asadar mai spun doar atat: sa avertizezi si sa anticipezi atunci cand intervine exceptia.

Odihneste-te ca sa poti fi coerenta si chiar frumoasa. Pare imposibil in societatea de astazi sa te odihnesti cu adevarat. Totul pe ritmul “fast” si “very fast”. Vrem masini care sa mearga repede, vrem creme care sa dea rezultate in 3 minute, vrem conexiune la internet 10G daca s-ar putea,  toata viteza asta ne oboseste si nu realizam ca ne si face urati. Un om foarte intelept si foarte bun mi-a spus candva sa iau exemplul pisicii ca sa ma odihnesc si ca sa imi calmez ritmul meu “speedy” . Pisica aplica o regula foarte simpla, se odihneste ca sa se poata bucura de viata ei in locul in care ea se simte bine, stie foarte bine ea de ce. Digestia ei ii impune o siesta lunga si prelunga si ea isi respecta regimul alimentar fara sa mearga la nutritionist.  Si natura a facut-o sa si capteze ea niste energii de care nu avem nevoie noi, oamenii. Si nu stiu daca ati observat, dar daca cineva posteaza o poza cu pisici, instant aduna sute si mii de like-uri cam cat aduna o companie de cosmetice dupa ce platesteste “sponsored post” la Facebook sau mai nou pe Instagram. Dam like la ceva frumos si pisicile chiar sunt frumoase, trebuie sa recunoastem asta si daca suntem alergici la ele.

minnie-pisicabirmaneza

Abatandu-ma de la o gramada de reguli nescrise, am avut mereu de suferit. Sunt convinsa ca cei care ma urmariti si pe Periscope remarcati zilele cand ma balbai mult si nu sunt capabila sa duc o idee pana la sfarsit, este vorba de o oboseala care vine din excesul meu de zel care mai apare din cand in cand, de a face intr-o zi cat as putea face in 2 zile.  Nimeni nu ma forteaza sa fac asta si totusi uneori uit de propriile mele reguli. Am scris despre dependenta de munca in 2010, pe blogul meu generalist, si nu e o gluma. M-am tratat de asta, insa ma mai abat uneori de la reguli…

Lectia acestor reguli eu mi-o primesc zilnic si ma bucur de asta, ma bucur cand pot sa le inteleg , cand nu, ma odihnesc si o iau de la capat. Si am noroc ca am doi maestri in casa in setarea de reguli sanatoase de viata: un copil si o pisica.

Ca intotdeauna si poate mai mult decat in alte dati, m-as bucura sa imi lasati comentariile voastre si va multumesc anticipat.