Astazi cand s-a facut 1 Iulie am avut asa un gand stingher in minte. O alta jumatate de an s-a dus. Poate una dintre cele mai aiurite, confuze si in acelasi timp indarjite jumatati de an. O jumatate de an in care am simtit cum toate sistemele de valori se darama. Nu in sens rau. Ci intr-un sens al normalizarii. Dar nu va fi usor.
Eu nu cred in balariile de detox, dar cred ca lumea intra intr-un detox neanuntat. Natura incepe sa nu mai duca toate aceste acte de barbarism si prostie. Exista un termen pentru fiecare lucru si incep sa cred ca natura incepe sa se duca spre un dead-line.
Saptamana trecuta am urmarit niste reportaje cu apicultori din Romania care spuneau cum s-au confruntat cu moartea familiilor de albine. Nu numai in Romania. E o problema generala si am senzatia ca cine are forta sa schimbe lucrurile nu face nimic.
Vad atata zbatere a celor speriati ca se vor inchide magazinele duminica. Lucru ce ar fi foarte firesc si normal. Acum vreo 15 ani am fost in Germania. Intre 18-19 se inchideau mall-urile si duminica totul era inchis. Ce faceau nemtii? Gradinarit, alergau, mergeau la muzee, stateau acasa cu familie, mergeau sa se plimbe. Nu se vedea nici un semn de suferinta sau frustrare ca omul nu poate merge la mall. Traficul era scazut, multe zone din orase erau transformate in zone pietonale si oamenii doar se plimbau pe jos.
Verile acestea fierbinti din Bucuresti devin din ce in ce mai insuportabile. Acum 20 de ani cand am venit aici, inca se putea respira in iulie. Pe Magheru iti intrau tocurile in caldaramul fierbinte, dar aerul inca era respirabil. Astazi e o gluma proasta. Orasul se intinde haotic, se construieste haotic, se depoziteaza deseuri peste tot. M-am saturat sa vad cutii de Ikea peste tot, sacose de Jumbo, H&M, ma intreb unde tin toti acesti oameni atatea haine, atatea accesorii si atatea decoratiuni. Cand aud pe cineva ca isi redecoreaza casa, ma intreb oare ce face cu acele lucruri luate cu 2 ani inainte?
Poluarea nu mai este just a fact din manualul de geografie despre care invatam ca se intampla doar in America in orasele cu zgaraie-nori. Poluarea este azi vecinul tau. Concubina ta. Ochii aceia tulburi care te pandesc de dupa geamurile pe care nu mai reusesti sa le tii niciodata curate. Apropos, cred ca cei care sunteti din orase mari ati observat praful negru ce se asterne pe geamuri. Ea e, poluarea.
Intre timp jumatatea de an a fost cu pierderi. A fost insa si cu castiguri, am aflat ca inca pot face lucruri, ca acei ani in plus nu sunt o povara daca stii cum sa ii privesti. Am aflat ca pot sa ma bucur de tot ceea ce am. Si ca e bine sa ai putine lucruri care chiar sa conteze. Le pot acorda timp cu adevarat.
O jumatate de an cat o lectie de umanitate.
Sursa poze: Freepik
