Parfumul de care iti aduci aminte

Am auzit recent intr-un film o replica de genul ca daca iti aduci aminte parfumul cuiva, nu prea e de bine. Replica era legata de un barbat ce isi aduce aminte de o femeie dupa ce miroase un anume parfum. Evident, nu ii era o femeie permisa de clisee sociale. In celebrul film Parfum de femeie, pe care este imposibil sa nu il fi vazut, cu genialul Al Pacino, stiti bine cum retinea parfumul femeilor sau identifica o femeie si dorintele ei dupa parfumul ei.

Cu siguranta exista parfumuri sau mirosuri anume ce va aduc aminte de cineva. Exista parfumuri sau anume combinatii de arome ce devin si usor memorabile. Mirosul de tutun, mirosul de flori, de piele, de material textil mai pufos sau matasos, sunt atatea franturi de memorie olfactiva ce s-ar putea transpune si in versuri daca nu ar fi alte mirosuri si parfumuri ce le blocheaza.

Sunt cateva parfumuri care imi erau foarte prezente si apropiate in adolescenta: apa de colonie de violete ce se cumpara de tutungerii si de la magazinele de cosmetice, parfumurile Miraj, parfumurile bulgaresti in sticlute mereu soioase si cleioase la atingere, buchetele de garoafe sau de bujori lasate in vasele mari de cristal sau portelan, parfumurile poloneze ale mamei, parfumul Chanel al unei colege cu parinti bogati, dar lipsiti de gust – pentru ca mi se pare stupid sa ii iei unei fete de 15 ani un Chanel no. 5 sa o trimiti la liceu, este ca si cum ai dezvirgina fortat simtul olfactiv al cuiva.

Parfumurile de la Oriflame, in special Sea, mi-au fost mereu prezente, apoi cele de la Avon, incercam sa gasesc si sa identific in ele arome ce nu imi erau la dispozitie. Pivoine si Figuier de la Yves Rocher,  Parfumurile de la Jacomo sau de la Paco Rabanne purtate de diversi ,,ei”, trecatori prin viata mea si eu printr-a lor. Uneori Hugo Boss el, eu Lancome, si rezultatul…. nepotrivire olfactiva.

Mai retin insa inca mirosuri si parfumuri. Pe unele parfumuri nu am mai reusit sa le identific ca marca, origine, insa stiu sigur cum ar mirosi si azi.

Si ca sa va spun din povesti trecute de peste 20 de ani, a fost o vreme cand parfumul acela Denim, sigur vi-l aduceti aminte, mai degraba un after-shave, era un fel de Sauvage Dior de astazi. In peisajul acela olfactiv chinuitor, pentru ca Denim mirosea totusi ingrozitor, a aparut cineva cu un parfum complet nou. Nu reusesc sa mi-l aduc aminte ca flacon, stiu ca era totusi ceva atipic cu alb si portocaliu. Am o banuiala ca era un parfum de la Jovan si cred ca voi incerca curand seria de parfumuri masculine Jovan, insa cu putina reticenta, pentru memoriile olfactive nu aduc neaparat cele mai bune momente.

Zilele acestea inca mi-e dor de bujorii din gradina bunicilor mei.

Inchei articolul cu poza unui parfum de la Guerlain, Le plus beau jour de ma vie, pe care l-am tot purtat zilele acestea si despre care trebuie sa fac si un review.

Clubul BeautyBarometer

A fi frumoasă nu ține doar de cosmetice, intră în Clubul BeautyBarometer ca să afli mai mult decât simple știri de beauty.

*Prin abonare confirmi că ai peste 16 ani și ai citit termenii și condițiile