Articolul acesta este fix despre parfumurile despre care nu se vorbeste. Adica acele parfumuri care stau pe undeva in peisaj si nu au atata orchestratie de Instagram. Nu or fi sexy. Unele sunt ca niste adolescente timide si fara sani pe care nu le invita nimeni la promenada. Altele sunt ca niste frumoase passees, prafuite si despre care nu ne mai amintim. Sau ne amintim asa cum o facem in mod ipocrit de ziua lui Eminescu sau a la Brancusi cand toti avem emanatii spirituale de Facebook. O sa vorbesc si de ieftinituri, de scumpeturi arogante si de diverse arome mai ascunse sau pe care le vrem ascunse.

Avon Far Away un parfum pe care il stiu din facultate. Lansat in 1994, mi-a fost accesibil oarecum pe final de facultate, dupa eforturi financiare, gen pus ban pe ban. Imi inspira orient, poveste, haina de blana, pantof de piele de la magazinul Eva si esarfa de casmir a profesoarei de franceza. Un parfum atat de frumos, rotund, nu stiu de ce a ramas dupa cortina avoniana, dar poate ca e o dama frumoasa, comedianta de scoala veche ce prefera sa joace cu casa inchisa si rar.

Parfums de Nicolai Ambre Cashmere, vad ca acum a capatat si titlul Intense, a fost parfumul pe care l-am avut in format esantion si pentru care am intors covorasele masinii ca sa il gasesc. Imi cazuse la un moment dat, mai ramasese o picatura chinuita si voiam sa o am.  Parfums de Nicolai in sine este o marca de parfumuri parca fortata sa stea cuminte cu mainile sub banca. Cand Patriciei de Nicolai i s-a spus ca in familia Guerlain nu sunt parfumieri femei, ea si-a vazut de drum. Si nu usor. Ceea ce nu a oprit-o sa ajunga undeva cam sus ca sa avem si noi capacitatea mereu sa ne conectam cu ceea ce ea simte si traieste pentru parfumuri. Ambre Cashmere este cel mai frumos si elegant gurmand mirosit vreodata.

Yves Saint Laurent, Opium. Opium simplu, nu varianta isterica innegrita a vremurilor noastre. Opium e un parfum al fanteziilor implinite poate in plan real sau ireal. Nimanui nu-i pasa de placerile tale. Atunci daca tot sunt doar ale tale, de ce sa nu le traiesti la maxim? Chiar si intr-un univers paralel. Intr-o biblioteca intunecata, Yves – el insusi – sta si iti povesteste, invaluit intr-un halat negru – despre erotismul ascuns si lecturi in arsita. Ochelarii cu rama neagra s-au asezat pe paginile unei carti deschise, iar de undeva vine parfumul greu, care isi taraste urma prin hieroglife, hartii si fum.

The Lab Lotto Cocoon aduce lotusul in atentie, o floare oarecum mistica. Parfumul in sine vine de departe, din Columbia, si te nauceste prin simplitate si caldura. Lui Mario Galindo, parfumierul, ii place mult vetiverul. Ca atare si in acest parfum e prezent si cred ca mereu o sa ma mir cum pot sa plac un parfum cu vetiver, desi aceasta aroma mi s-a parut mereu atat de masculina. E o caldura in acest parfum pe care nu o poti poate prinde complet decat dupa ce te-ai fi perindat prin vreo lume exotica, usor alunecoasa. Cine a dansat salsa, sigur si-ar crea atatea imagini magnetice pornind de la Lotto Cocoon.

Si ar mai fi multe, precum unele parfumuri de la Pierre Guillaume, colectia de vanilii de la Sylvaine Delacourte sau Arabie Serge Lutens. Nu mai vorbesc de marci de nisa obscure, cunoscute cu greu, incerc sa raman intr-un spatiu oarecum accesibil, insa cu mari carente fata de tributul meritat de multe parfumuri. Cred ca pe undeva si Shalimarul a ramas ascuns in umbra lui Mon Guerlain….

 

Sursa poza: Pagina de Facebok Perfume Cameo, Faithless | Harry Beaumont, 1932

 

 

Written by Ana Maria Tatucu