Sunt vazuta ca si o blogshita de o parte dintre voi. Sa stiti ca mi-a luat o luna pana am ajuns la aceasta afirmatie stupida. Stupida la prima vedere. Insa, sunt convinsa, ca sunt cel putin 50% din cei care imi viziteaza blogul care cred asta. Si e nasol pentru ca e vorba de mii si zeci de mii de oameni care ajung aici si cred asta. Acum sa va spun ce inseamna “blogshita” si cine a inventat termenul. Dana Budeanu.
Nu o cunosc decat din doua chestii: chestia nr. 1: cele doua carti scrise de ea pe care le-am citit din vremea cand eram varza la capitolul imbracat ( nu ca acum as fi mai breaza), chestia a 2-a: o mare doamna din zona de business romanesc, o lady nu foarte vizibila, spunea la o pauza de conferinta candva, cand eram eu corporatista. ca daca vrei o tinuta construita misto sa te duci la o tipa desteapta numita Dana Budeanu. In rest, nu imi place de Dana Budeanu ca e amica cu Mihaela Radulescu. Si tot asa nu imi place ca scrie cu litere mari si ca e destul de agresiva in exprimare. In fine, nu imi place de ea ca si tonalitate de comunicare, desi continutul e just. Si e si un pic prea rautacioasa. Dar zice un adevar care face un pic de lumina, mai ales ca ea este o persoana publica.
Dana Budeanu numeste bloggeritele in general “blogshite”. Ce inseamna? Pai daca ne uitam in cuvintele ce compun acest termen inventat de Dana, inseamna ca bloggeritele sunt creatoare de continut ce poate fi aruncat la pubela, ca sa fiu eleganta. De ce spune asta? Pentru ca, din pacate, in zona foarte vizibila si de VIP a blogosferei romanesti feminine, exista mult continut extrem de superficial, fals, ascuns sub un invelis estetic ce iti ia ochii si iti distrage atentia de la continut, mai ales daca esti usor de manipulat. Mai simplist, sunt multe poze frumoase, povesti romantate, lux mimat, care acopera practic niste carente in mai multe zone. Domnul Titu Maiorescu vorbea de forme fara fond pe la 1860 daca nu gresec prea mult, in fine, mijloc de secol XIX. Asta inseamna ca ambalajul e frumos, inauntru nu este nici macar ce se scrie pe eticheta.
Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, treaba asta cu termenul de “blogshita” transmite un adevar, un adevar trist, dar un adevar.
O sa va dau un exemplu concret. Mie imi place Guerlain ca si marca per total. Evident ca daca imi place, chiar caut informatii. Folosesc o pagina de Google incognito ca sa vad ce mai apare nou ca si review, sa nu le vad mereu pe aceleasi. Din pacate, tot ce apare din zona de blogosfera romaneasca este de fapt un copy paste din comunicatele de presa sau o forma de comunicare de tip revista glossy. Gasesc ceva pareri personale la Adelina Tomescu. Adelina Tomescu este si ea o adevarata pasionata Guerlain, adica un om care se bucura la modul real de fiecare produs, se vede din cum scrie. Banuiesc dupa formatul blogului si din ce scrie, ca nu are nici un deal comercial cu Guerlain Romania, desi ar merita. Pune poze reale, unele poate nu foarte reusite. Va spun direct ca ea este reperul meu pe Guerlain pe blogosfera romaneasca. Adica trec si pe la ea cand mai vreau o parere, o idee. Atentie, nu ies cu Adelina la suc, nici pe Facebook nu stiu daca am schimbat mai mult de cateva cuvinte. Am niste decanturi de la ea, cred ca am facut candva un fragrance swap, ceva pe idee. Asa facem cei pasionati de parfumuri all over the world.
Prin cautari strict pe zona romaneasca si pe subiectul Guerlain, am mai gasit ceva articol la Ana Morodan si ceva clip la cele ce se autointituleaza Fabuloasele. Foarte juicy abordarea lor, adica de genul sa privesti cu niste ciocolata in mana si cu un pahar mare de apa. Asa fac eu cand ma uit la comedii si la unele telenovele turcesti. By the way, in unele telenovele turcesti am prins niste retete bune de salate si m-am zgait la niste haine foarte purtabile si aratoase.
Donc, cele doua entitati din blogosfera feminina, mai sus mentionate, imi ofera un entertainment, adica distractie, de care chiar am nevoie uneori. Nu e nimic ironic pana aici, daca cumva simtiti putin sarcasm. Imi place maxim calitatea pozelor lor, partea tehnica, adorabile din acest punct de vedere. Gen sunt ochioase cand imi apar in Facebook feed sau prin cautarile pe Google.
Ca si continut insa, ca sa raman in zona deschisa de Dana Budeanu, ce produc cele doua entitati este apa de ploaie.
Am cumparat produse Guerlain dupa ce am citit si la Adelina ceva, insa ca si pasionat activ de Guerlain am ras de informatiile oferite de divele digitale mentionate mai sus. Nu contest valoarea lor ca si oameni de showbiz, am un mare respect pentru oamenii care fac comedie, telenovela, show tv etc. pentru ca e o munca grea sa aduni lume multa, sa ii faci sa te urmeasca si sa si plateasca pentru asta. E greu sa te maimutaresti. Incercati voi sa spuneti o gluma buna, sa va filmati si sa postati treaba asta pe Facebook.
Totodata inteleg ca o marca care vrea sa vanda trebuie sa faca si un pic de “paine si circ” ca sa atraga curiosi. Dar ce faci cu consumatorul pe bune care are deja noptiera ticsita de Guerlain, Dior, La Mer, La Prairie, care are cardul acum pregatit sa cumpere alte produse din aceeasi zona si chiar cauta o informatie viabila? Ghici de unde isi ia informatia? Intai de pe blogurile din UK, Franta etc, unde exista multe review-uri, apoi eventual de la Adelina si de la mine. Strict pe topicul Guerlain vorbesc acum.
Cu tristete spun ca, pe topicul Guerlain, les deux filles mentionate anterior, sunt “blogshite”. Va rog aruncati cu rosii cherry, imi plac cel mai mult.
De ce spun asta? Pentru ca ele au elaborat acele materiale doar pentru a mai incasa ceva, fara a constientiza niste chestii basic si fara a se pregati. Nu este o rusine sa nu stii, este o rusine sa nu te pregatesti pentru ceea ce faci si ceea ce pretuiesti, adica munca ta. Este rusine totodata sa ai pretentia sa fii numita diva cand nu ai dat macar o cautare pe Google inainte sa vezi ce inseamna produsele despre care vei vorbi pe blog. Exista consumatori avizati de Guerlain enorm de multi in lumea asta, cei care aduc si marja de profitabilitate, oh, excusez-moi, care chiar vor fi cel putin jenati sa vada ca produsele lor preferate sunt amestecate cu diverse alte maclavaisuri de imagine.
Donc, excusez-moi, sa scoata cineva manualele acelea vechi de marketing sa vada ce inseamna efectul de “je m’en fiche” aplicat asupra clientilor pasionati, clientilor mega fideli, asupra clientilor care iti fac publicitate reala si care rezista in timp.
Stiu ca dupa ce am vazut cum tinea in mana una dintre “fabuloase” sticla de parfum Tonka Imperiale am avut o reactie viscerala, nu as vrea sa o redau aici, din motive de respect fata de cititorii mei fideli. Mi-a placut insa cum persoana din partea Guerlain, care aparea si ea in clip, i-a facut un semn elegant si discret ca nu asa se face. Noblesse oblige, adica asta inseamna adevarata noblete sa ai intelegere si respect si fata de cei care nu stiu. Dar e prostie sa le platesti sa vorbeasca despre Guerlain. Ma uit la sticla mea de Tonka Imperiale, stiu cat efort a insemnat pentru mine sa o am si mai ales pentru casa Guerlain ca sa obtina acel ingredient pretios din toate punctele de vedere, si vad apoi superficialitatea din acel clip. Si da, ma iau durerile de cap si ii dau dreptate celei care a creat un termen vulgar numit “blogshita” pentru ca in acest context chiar merge.
Reactia voastra va fi fireste sa spuneti ca sunt invidioasa pe cele doua mentionate. Sa stiti ca si eu as vrea sa fiu invidioasa. Dar nu am cum. Mi-ar fi fost rusine sa prezint in maniera aceasta nu doar produsele Guerlain, ci orice produs pentru care un brand ma plateste si care pe deasupra are un capital de imagine cu adevarat nobil. Puteau face un clip de prezentare la care sa aiba o atitudine moderata, sa lase sa vorbeasca pe cine stie sa spuna ceva coerent si ele sa primeasca cu o eleganta un pic umila informatiile de la interlocutorul avizat. Sa stiti ca umilinta este atitudinea care arata adevaratul sange albastru.
Si daca tot vorbeam de invidie, o invidiez pe Adelina ca are o colectie cu adevarat nobila de parfumerie.
Dana Budeanu ne numeste blogshite pe noi, bloggeritele de beauty si fashion, pentru ca, din pacate, inca comunitatea asta reactioneaza foarte stupid. Gen se primeste o crema si pac-pac apare un review elogiator. Se primeste un transfer bancar si automat acel brand care a emis transferul devine sublim, vital, unic, nemaivazut, in fine, epitetele pot continua. Imi plac epitetele, insa vreau sa vad si argumente. Bun, acea crema este super, pai de ce este super? Nu stii? Pai mai incearca si vezi cu ochii tai daca epitetele se explica. Cauta un pic si despre ingrediente, macar un pic. Lasa un pic brieful de la agentie/brand. Nu e nimic rau in a primi bani, este minunat sa ii primesti ca sa fii ajutat ca si blogger sa te dezvolti si mai mult. E naspa sa primesti banii aia ca sa minti un pic si doar sa executi un brief. De ce sa nu te gandesti ca meriti mai mult decat sa emiti texte false pentru care sa fii platita. De ce in decursul aceluiasi an sa lauzi si epilarea IPL, dar si ceara Veet? Pai cum impaci capra si varza? Daca lauzi IPL cum poti la doar cateva luni sa lauzi Veet din experienta proprie? Ai cumva o clona?
Mai observ ca este o mare jena sa arati ca poate nu esti chiar o diva in real life. Nu e rusinos sa fii sarac, ci e rusinos sa mimezi ceva ce nu esti. Asta inseamna ca tu te consideri bun doar daca ai banii aia in plus de care poate nici nu ai nevoie. Si atunci, punem poze cu Chanel si cu Guerlan, ca sa aratam ca avem, desi habar nu avem ce e in spatele acelor branduri. Stie vreuna din aceste “dive” care mimeaza luxul prin afisare de Chanel cat de nefericita a fost Gabrielle Chanel? De ce o femeie ar vrea ca un parfum sa miroasa artificial?
Cand laudam Mon Guerlain, se simte oare ca din momentul in care brandul Guerlain a fost preluat de marele grup LVMH s-a pierdut acea vibratie a produselor Guerlain, vibratie care venea din binecuvantarea primita de aceasta familie de a da lumii niste parfumuri care scriu istorie si astazi? Mon Guerlain este un parfum misto, atentie, misto si dezirabil. Un parfum Guerlain nu este misto, ci este o poezie. Shalimar nu este dezirabil, este tulburator.
Am scris mult, stiu. Am pus titlul acesta ca sa fac circ si sa cititi. Cum sa va atrag altfel? Un pic am fost si eu blogshita la faza asta. Insa inchei cu tristete. Tristete pentru ca procentul de blogshite nu ca este doar in crestere, insa este si cel mai vizibil, cel mai trambitat si este luat de model. Si este si incurajat. Adica industria si publicul cer blogshite. Degeaba suntem undeva in zona asta si un grup maricel de oameni care scriem destul de responsabil si asumat, nu prea ne vedem de atata blogshit.
Sursa poza: A Pilgrim in Narnia
Si o poza mai veche de a mea in care apar cartile Danei Budeanu. Cele doua carti negre de deasupra, Manual de stil. Poza este una nereusita pentru ce voiam eu sa scriu, e facuta prin mai in acest an, cand pregateam pozele cu noile parfumuri de la Bvlgari.
