Vizionare de Indochine. O Catherine Deneuve mai imbracata decat in Belle du Jour, dar dramatic de senzuala. Culmea, ca si in Belle du Jour mi nu mi s-a parut niciodata vulgara, nici cand se saruta cu una dintre partenerele din film si nici cand se dezbraca. Catherine Deneuve este genul de femeie care nu este vulgara nici cand ar injura cu tigara in coltul gurii. Am vazut un interviu cu ea in timp ce facea cumparaturi intr-o piata de legume in Franta. Era atat de ancorata in realitate, bun simt, stia sa aleaga legumele, sa spuna multumesc, era capabila sa zambeasca si sa vorbeasca in acelasi timp.  Ea este genul de femeie de care se poate indragosti orice alta femeie, nu mai vorbesc de barbati.

Shalimar, Shalimar, Shalimar. Pe maini, in par, pe degetele de la picioare. Aproape scufundata si niciodata nu e de ajuns. Si totusi as trisa cu putin Opium. Doar putin. Atat cat sa tai din dulcele Shalimarului.

O ciocolata neagra si amara, amara incat cere o apa rece si groaznic de inocenta.

Recitesc interviul lui Alain Delon din Paris Match. Unii spun ca ar fi ultimul. Este plictisit de lume si asteapta sa moara ca pe scena unui teatru absurd. Imi place cum spune despre frumusetea lui, ca i-a fost si blestem, dar si blazon. Am plans cand i-am citit interviul. El, Barbatul Frumos, prin excelenta, a ajuns ziua cand isi doreste sa moara. I-au murit toti prietenii, e satul de lumea condusa de bani, nu a stiut sa isi tina mereu familia langa el pentru ca si-a iubit pasiunea pentru actorie intr0un fel aproape apoteotic.

Gaseste-ti amoruri de zi sau seara. Si iubeste. Nu conteaza pe cine si cum.

Si bucura-te tu si atat, respecta-ti intimitatea ta si apoi vei sti sigur sa respecti si intimitatea celuilalt.

Written by Ana Maria Tatucu