Stiti ca ma mai apuca uneori sa fac postari nu foarte comode, care starnesc reactii diverse si in final pe mine ma ajuta foarte mult la un “blogging detox“. Totodata scriu acest articol pentru ca am si primit in ultima perioada mesaje de la bloggerite sau de la persoane care isi doresc sa devina bloggerite de beauty sau au blog de foarte putina vreme, asadar am zis ca e un moment bun sa fac un rezumat. Totodata le multumesc celor care imi scriu, numai faptul ca au incredere sa mi se adreseze pentru mine e un semn bun.

Inca mai primesc mesaje de la unele cititoare care isi doresc sa devina bloggerite de beauty si eternele intrebari sunt cum sa intre in legatura cu brandurile si companiile de cosmetice. Raspunsul ar fi asa: de ce? Mi-e foarte greu sa inteleg de ce cineva care nu are nici macar cateva luni bune de blogging in spate, zic blogging la un nivel decent, macar 2-3 articole pe saptamana, ar avea ce sa comunice unui brand in calitate de blogger. Poate doar daca printre acele articole scrise ai acel articol genial, devenit deja viral, si pe care il mentioneaza oricine pe Social Media. La fel cum inca incerc sa inteleg intrebarile anumitor cititoare legate de produsele din press kit-urile care ajung la beauty bloggeri, deci si la mine. Am spus sintagma care ar trebui sa va lamureasca, este vorba de un press kit = dosar de presa, adica un pachet in care gasesti toate informatiile despre anumite produse, inclusiv produsele uneori, ca sa nu scrii doar din carti, in cazul in care intentionezi sa scrii. Asta inseamna ca acel brand ma considera relevanta pentru ceea ce tinteste el in comunicarea lui. Ca sa ajung sa fiu relevanta, nu a fost un proces fulger si peste noapte .
Un press kit nu este visul suprem al unui beauty blogger adevarat, practic nu pentru asta iti faci blog, cum o spun de multe ori si in workshop-uri si in alte imprejurari. O repet si acum si sper ca mesajul sa fie inteles in sfarsit. Da, e o chestie placuta si un ajutor in plus pentru partea de pasiune si documentare, dar nu este un scop in sine. Si cum am mai zis-o si in alte dati, cate creme pot pune pe fata pana la urma????
Press kit-ul este doar un dosar de presa si de informare, nu este o obligatie pentru un beauty blogger de a scrie. Acesta este mesajul pe care vreau sa il transmit si companiilor de cosmetice precum si bloggeritelor incepatoare. Mai sunt bloggerite care imi scriu “ce ma fac acum, am primit crema X, trebuie sa scriu despre ea??”. Fireste ca daca iti place produsul si ai un imbold natural sa scrii, poti face asta si e minunat. Cum de asemenea este si laudabil daca produsul iti si place, ai si relevanta pe subiect si mai primesti si un buget dedicat scrierii articolului. Asta e cazul ideal si va spun ca se intampla, dar nu peste noapte. Si nu intotdeauna ca neaparat sunt cea mai buna pe treaba aia, ci ca am si norocul sa fiu in vizorul unei companii in acel moment. Ca in orice business, rezultatele vin si din munca, dar si din noroc.
Sa revenim si la reactiile din partea companiilor. Daca compania imi scrie a doua-a treia zi dupa ce trimite dosarul de presa daca mi-a placut crema Y si , atentie,  ma si intreaba cand cred ca as putea sa scriu despre, aici vorbim de o mare carenta de PR, PR = public relations = relatii publice, nu relatii cu publicul, dar si de o carenta de bune maniere. Si o sa si explic de ce. Acel dosar de presa este o forma de marketing pana la urma. Daca marketing-ul brandului respectiv este taman ce am si eu nevoie pentru marketing-ul blogului meu, poate fi un caz de win-win, daca nu, acel pachet sosit la mine ramane o simpla comunicare de brand. Este ca si cum te intalnesti prima data cu un om, va salutati, schimbati cartile de vizita, iar asta nu va insemna ca a doua zi deja il inviti la gratar si ii arati cum ti-ai mobilat dormitorul. Nu neg ca exista si situatii de dragoste la prima vedere, ca si in viata, dar…. cat de des se intampla asta?? Eu chiar ma mir cum pe anumite bloguri, toate produsele din press kit-uri sunt prezentate laudativ si numai cu inimioare si cu declaratii de amor.

De aproximativ un an, am inceput sa si refuz primirea de produse, asta cand primesc mailul in care mi se solicita adresa de livrare si am ocazia sa pun niste intrebari.  Apar tot felul de firme si firmulite cu tot felul de produse care imi scriu cu asa un entuziam ca imi vor trimite crema minune si eu cand o voi primi dintr-odata imi voi lua concediu de o zi sa dedic un intreg pictorial si un articol de mare exceptie acestei creme. Exagerez, normal, dar cam pe acolo e mesajul, gen vai vai ce o sa primesti si repede sa te pui la scris.
Candva am scris despre bunele maniere in blogging si a fost un mare moment de iluminare pentru mine. Atunci am facut o centralizare de pareri de la bloggerite si de la cititoare si la final am pus si parerea mea. Astazi as readuce in discutie bunele maniere in sine. Treaba cu “buna ziua” inca este pentru mine o dilema. Ce as vrea sa punctez aici este ca am invatat si eu o lectie, dupa ce spun cuiva buna ziua de 3 ori si nu imi raspunde sau cauta context sa nu imi raspunda, a 4-a oara nu mai zic buna ziua.  Este o lectie si de viata si de marketing.
In relatia cu brandurile am o abordare similara, daca scriu unui brand un email de doua ori si nu imi raspunde la acest “buna ziua” virtual si printr-o minune la cateva luni apare o solicitare “prietenoasa” de la acel brand sa preiau nu stiu ce comunicat sau stire, va dati seama cam ce dorinta am de a da reply. Ignor mesajul. E o chestie ce tine de acel detox de care va spuneam si mai sus.
Iar asta cu “produse la testat” vreau sa o lamuresc acum pentru totdeauna pentru ca am obosit pe tema aceasta. O testare de produse se organizeaza de catre o marca de produse pentru a obtine niste informatii. Exista chiar o metodologie in cercetarea de piata legata strict de testare de produs la consumator, adica se stabileste ce produs se trimite in testare, din ce cauza, catre cine si se stie din start ce se doreste sa se afle de la oamenii care testeaza. Oamenii care testeaza primesc produsele in sine si un incentive, o forma de recompensa  pentru timpul pe care il dedica acestei testari ( pot fi bani sau vouchere valorice) pentru ca atunci cand testezi trebuie sa notezi niste lucruri, sa fii atent la niste aspecte, nu doar sa faci observatii de genul “crema asta e superba”. Compania vrea sa afle cu adevarat ce face acel produs cand ajunge la consumator acasa, intotdeauna treaba e foarte serioasa, sunt produse care au iesit de pe piata din cauza ca s-a demonstrat prin aceste teste ca nu sunt ok, iar compania respectiva a realizat ca fara teste de produs poti sa iti risti profitul companiei cam rau. Suna logic.
Ce se intampla la noi, sub titulatura de “iti trimit produse la testat” este ceva de genul “iti trimit produse si te rog eu scrie despre ele, pozitiv ar fi minunat, eu de fapt vreau promovare, nu prea ma intereseaza ce parere ai“, asta spusa un pic grosier, dar reduc la maxim detaliile dantelate din comunicare ca sa intelegeti cum sta treaba. Sau in sens invers, exista si diversi bloggeri care cer “produse la testat” pentru ca au si ei nevoie si vor sa fie  luati in seama, ca asa e la moda.
Poti cere produse pana la urma, nu e nici o treaba rusinoasa aici, insa nu cu aceste argumente de “testare”, ca nu esti tu in masura sa decizi ca o companie incepe sau nu o testare de produse. Poti prezenta un proiect in care tu crezi ca si produsele de la firma X ar putea sa insemne ceva , ai putea sa vii cu ceva coerent ca si informatie despre ele, ca faci un eveniment ( cum fac eu beauty swap-urile si alte chestii) si vrei sponsorizari pentru invitate, ca vrei sa faci un concurs pentru cititoare etc etc, adica trateaza chestia asta judecand putin rational lucrurile, altfel sa nu ne mai miram ca inca sunt companii care privesc bloggerii ca pe niste fete care doar cer produse sa isi umfle orgoliul si sertarul.

Se intampla sa si observi la un moment dat ca desi tu scrii des despre marca X , nu ai primit niciodata nici macar un “buna ziua, ne-ai aparut in monitorizare ca scrii despre noi”, dar alta bloggerita care nu are nici o treaba cu marca respectiva primeste constant atentie , asta e o chestie unde nu ai de unde sa stii ce si cum se intampla acolo de fapt, insa unde tu poti face ceva pentru tine. Trimite frumos un mail de prezentare, arata ce ai facut, ce competente ai si asa mai departe, gen “fa tu primul pas”. Daca nu ti se raspunde, asta e, mergi mai departe, inseamna ca nu e pentru tine chestia aia si nu te crampona, nu consuma putinul timp pe care il ai pentru blog in energii negative. Am facut si eu asa si mai am tendinta asta uneori,  insa ma intorc la treburile mele si imi trece.
Beauty Blogger nu prea e o meserie in Romania, dar poate deveni. Totusi 99% din bloggerii de beauty din Romania nu traiesc doar din beauty blogging, au in paralel joburi si alte preocupari care trebuie sa le plateasca si facturile. Asta as vrea sa inteleaga si cititorii, precum si companiile care ma abordeaza. Blogul a inceput ca o pasiune, ramane o pasiune si asa va fi, indiferent daca incepe sa produca si bani. Banii sunt un lucru bun daca sunt o chestie care vine de la sine si din principii corecte. Si daca aleg sa fac un articol platit asta nu inseamna ca scriu despre ceva ce nu agreez sau despre un lucru despre care habar nu am, doar ca sa imi incasez beneficiile.

Totodata, daca un brand imi solicita ceva mereu si mereu, la un moment dat as vrea sa inteleaga ca nu sunt societate de binefacere, iar ca un brand care isi permite campanii de publicitate de zeci sau de sute de mii de euro se pune intr-o postura jenanta atunci cand imi cere direct sau indirect sa ii preiau comunicatele sau sa ii prezint produsele doar asa pentru ca eu as fi foarte amabila, dar fara o baza de colaborare corecta, care poate insemna si un contract si un fee. Asa cum ma deranjeaza si mai mult genul de comunicare sau de argument “dar de ce nu scrii, iti dam si buget!” si raspund cu “multumesc, nu, la revedere” desi  in sinea mea raspunsul suna asa “este blogul meu si nu fac din el supermarket cu taxe la raft”.
Sa nu uitam de TIMP, pentru mine blogul inseamna 2-3ore /zi sau poate mai putin, asadar sunt foarte selectiva atunci cand decid sa consum o ora pentru un articol si doar eu decid ce scriu. Un blog personal  nu se mai numeste blog personal daca majoritatea articolelor sunt facute la comanda si platite, devine un site de promovare, un blog comercial, nici nu stiu daca mai poate fi numit blog si daca mai poate avea comunitatea si efectul unui blog autentic.Nu zic ca e rau, insa eu una nu ma vad facand asta. Dupa parerea mea, veniturile din blog trebuie sa fie din mai multe linii : afiliere, colaborari pe anumite articole, AdSense, proiecte ce decurg din blog etc., gasiti pe tema asta articole o gramada pe net, ideea e sa iti gasesti ceea ce te reprezinta si apoi sa nu incerci sa te dai Maica Tereza cand nu e cazul.
Am urmarit-o la un moment dat pe Jane de la British Beauty Blogger, o doamna a beauty blogging-ului international, pe care o admir si o citesc cu multa atentie. Vorbea pe Periscope despre “approved blogger“, adica o categorie de bloggeri care doar ei si numai ei au acces la informatiile unor anumite branduri. Aceste branduri se cred foarte speciale si considera ca iti fac un mare avantaj doar daca iti raspund la buna ziua tie, un alt blogger cu experienta si cu o comunitate formata. Pana si Jane se confrunta cu asemenea situatii, asadar nu ma mir ca in Romania lista acestor branduri care se autopozitioneaza undeva peste al 9-lea cer este consistenta. Surprinzator sau nu, pe aceste branduri se aseaza mult praf in rafturile parfumeriilor, desi cei din categoria “approved blogger” le scriu ode si articole desprinse parca din campanii electorale. Ideea este in felul urmator, nu cred ca un PR trebuie sa evite sa dea un raspuns negativ, din contra, e chiar o dovada de bun simt si profesionalism sa raspunzi unui email de bun simt in acelasi registru, explicand pe scurt si rational motivele pentru care nu poti colabora cu altcineva decat cu acei “approved bloggers”. Apreciez chiar mai mult cand cineva din zona companiilor de cosmetice stie sa dea un raspuns in care sa imi spuna ca nu sunt in targetul lor de comunicare sau ca inca nu am atins niste performante in asa fel incat sa pot fi luata in atentia acelui brand. Chapeau bas! Sunt rarissime aceste persoane, tocmai de asta cred ca le apreciez si mai mult.
Daca aveti pareri, intrebari sau reclamatii, le astept cu aceeasi deschidere ca intotdeauna.
Pentru cel mai interesant comentariu la acest articol ( sau intrebare sau remarca si mai ales critica, criticile mereu ma ajuta), o sa ofer si un premiu simbolic, mai mult un pretext sa va provoc la vorba. Il vedeti in poza de mai jos. Multumesc anticipat! ( data cand voi alege castigatoarea: 28 septembrie 2015).
Written by Ana Maria Tatucu