Articolul acesta va fi un exercitiu de imaginatie.
Gnadeste-te cum ar fi ca tot ce inseamna universul de frumusete – de cosmetice, de creme, sampoane si fonduri de ten – sa dispara complet. Sa zicem ca un “beauty cataclysm” ar atrage tot ce inseamna cosmetice intr-o gaura neagra.
Cum s-ar simti milioane de femei daca dimineata s-ar trezi fara sa aibe pe raftul de la baie un deodorant, o crema de fata, un fixativ, un fond de ten, pudra, ruj. Pe mine m-a panicat aceasta viziune chiar sumbra si in final mi-am dat seama ca orice femeie are destul de putin curaj sa fie ea insasi si ca nu putem supravietui fara cosmetice….sau putem, dar nu foarte comod.
 |
| Sursa poza: http://www.skincarebeautyzone.com/products/cosmetics/make-your-cosmetic-products-safer/ |
Toata industria frumusetii s-a construit exact pe nevoia de disimulare a femeii, de a fi altfel, de a avea pielea mai catifelata, parul mai matasos si buzele mai rosii. Nu vreau sa luati asta in sensul negativ, disimularea asta poate fi vazuta si ca un exces de creativtate, o dorinta de a acoperi acele lucruri nu neaparat placute sau de a le expune altfel. Femeia, prin definitie, a trebuit sa fie mereu mai creativa, de la felul in care are grija de copii si de familie pana la modul in care are grija de ea. Cand suntem nevoite sa ne facem mai frumoase decat suntem, imaginatia si iscusinta trec multe obstacole.
“Baba sufera la frumusete” este un proverb care arata foarte bine cat de dispusa este o femeie si la suferinta, doar ca sa fie frumoasa. Si chestia asta cu suferinta e atat de adevarata. De la durerea pricinuita de epilarea prin smulgere si pana la durerea de dupa tratamentele estetice invazive, o femeie este dispusa sa treaca prin multe pentru ca atunci cand se uita in oglinda sa fie multumita.
Cea mai dramatica schimbare pe care am facut-o ajutandu-ma de industria cosmeticelor a fost schimbarea culorii parului cam acum 20 de ani cand am hotarat sa ma fac blonda pentru totdeauna. La culoarea aceasta de par nu am mai renuntat pana astazi si chiar ma intreb acum cum as arata cu parul meu asa cum este el, nici nu mai retin ce nuanta de castaniu este.
Machiajul am inceput sa il folosesc constant si intens din momentul in care mi-am dat seama ca fata mea nu prea imi exprima varsta si dadea cu minus rau de tot. Dupa ce mi-am conturat si eu ochii intens cu negru si mi-am facut buzele rosii, desi aveam vreo 24 de ani, am si inceput sa fiu abordata constant cu “dumneavoastra” sau cu “doamna”, in loc de “don’soara” sau “mai, fetita, e mama acasa?”. Ei, a venit vremea ca machiajul sa faca treaba invers, sa scada din ani, nu stiu cat imi reuseste, dar este un exercitiu permanent.
Iti trebuie curaj sa iesi din casa nemachiata sau neparfumata, ca sa nu mai spun ca nu as putea iesi din casa sub nici o forma daca nu as folosi deodorant sau o crema cu SPF. Sau cum sa iesi din casa neepilata, mai ales daca porti fusta? Par chestii banale, insa ne demonstram in fiecare zi ca ne lipseste din curajul de a fi noi insene si ca intr-adevar pentru femei lipsa cosmeticelor ar fi un cataclism.
Singura perioada din viata mea in care am redus la maxim toate aceste exercitii de disimulare ( adica arsenalul de cosmetice) a fost perioada de imediat dupa nastere cand si aplicarea unui gloss insemna un lux imens. Atunci toate produsele cosmetice pe care le foloseam aveau strict scop de igiena si de atenuare a diverselor probleme iminente care apar in acea perioada. Au fost luni intregi fara parfum, luni intregi fara deodorante clasice ( le foloseam pe cele bio care trebuie reaplicate de cateva ori pe zi), fara machiaj, am stat nevopsita aproape 3 luni, foloseam doar creme de bio sau fara parfum, cu formule cat mai simple.
Cum ar fi pentru tine daca s-ar intampla un “beauty cataclysm” si toate cosmeticele ar disparea complet?
Ai trecut vreodata prin perioade in care ai folosit foarte putin sau chiar deloc cosmetice? Cum te-ai simtit?
