Un Happy Monday ploios, dar atat de racoros. Dupa doua zile calduroase rau, avem iar o tura de ploaie si chiar ca ploaia asta linistita este o binecuvantare. Tot natura ne da mereu semne ca se poate sa fie mai bine si ca surse de bine gasim oricand in noi si in ce avem in jur.
Nu pot sa spun ca zilele acestea nu am fost socata de cele mai recente mizerii mediatizate, cazul fetelor disparute si omorate. M-a luat un val de frica si ma gandeam ca pana la urma siguranta asta e un fel de chestie relativa. Si gluma mea legata ca mi-e mai frica de oameni decat de animale acum incepe sa devina motto. Pe vremuri, cand eram copil, mi se parea groaza absoluta sa merg prin padure sa ma intalnesc cu un lup sau cu orice animale salbatice. Astazi, sunt extrem de precauta cand vine vorba de oameni. Si chiar tematoare. Multi ani am fost singura si m-am obisnuit sa circul la ore nu foarte tarzii, sa am grija unde parchez, sa nu intru intr-un lift cu cineva necunoscut, sa nu beau niciodata o bautura oferita de vreun ,,admirator”.
As fi cinica sa spun ca suntem rezultatul a ceea ce facem, a ceea ce acceptam in fiecare zi? Vanzatoarea de la paine imi spunea astazi ca bunul simt e atat de rar si e un fel de simbol de nebunie astazi. Adica a fi un om cu bun simt frizeaza nebunia, ridicolul.
Bunica mea spunea ca unii sunt atat de nesimtiti de miros a nesimtire. Si stiu la ce se referea. Nesimtirea, precum si rautatea, creeaza un anume miros ce macar te ajuta sa detectezi pericolul.
Stiu ca trebuia sa fie despre lucruri vesele astazi. Optimismul ar putea veni din faptul ca mereu iti poti gasi indicii in a te duce spre drumul bun. Doar sa le accepti si sa nu te lasi condus de clisee, de ce spun altii si de ce ,,trebuie” sa facem. Nu cred ca trebuie sa existe o lege care ne spuna ca e firesc sa salvezi un om, chiar daca procedural pare ca eroismul nu e acceptat.
Gandul de azi: cauta-ti drumul tau, drumul cel bun, si asculta-ti instinctul.
