Intrebarea despre femeile de 40 de ani mi-a venit in minte inca de pe cand eram adolescenta. Bunica mea avea 40 de ani cand eu am venit pe lume. Devenise mama la 20 de ani, asa ca bunica la 40 de ani nu parea deloc iesit din comun. Nici nu era singura in situatia aceea. Era perioada cand primul copil venea pe lume la 20 si foarte putini de ani sau chiar la 18-19, ca atare sa fii bunica la 40 era chiar bine.
Ei, ce pot sa va spun eu ca in curand voi face 44 de ani si nu am nici o banuiala ca as putea fi bunica. Desi sper sa nu astept nici pana la 80 ca sa imi tin primul nepot in brate. Dar am alte preocupari decat neaparat gandul de a fi bunica.
In jurul varstei de 40 de ani, pe langa schimbari usoare de natura fiziologica pe care fiecare femeie le remarca mai mult sau mai putin, apar si diverse dileme legate de cum sa abordezi diverse lucruri. Presiune sociala inca exista pe langa propriile inertii si prejudecati. Apoi se adauga o oarecare delasare care suna asa ,,pai daca nu am facut pana acum, acum ce sa mai fac?”.
O sa inserez in text niste sfaturi de la bunica mea materna. Ea m-a invatat indirect extrem de multe lucruri legate de femeia matura. Iar de cand eram mica imi placeau intalnirile acelea de femei in varsta care se intamplau in curtea ei, in bucataria ei sau langa masina de cusut. Le auzeam cum povesteau despre ele, despre familie, cum isi dadeau sfaturi si cum se incurajau. Erau femei modeste, muncite, dar care surprinzator nu se plangeau atat de mult. Cand compar conditiile de astazi, chiar si in pandemie, cu ceea ce trebuia sa faca o femeie prin anii 80, va zic direct ca suntem norocoase.
Pe mama si pe femeile din familia mea le-am vazut o viata intreaga spaland la mana. Frecand cu Tix oalele, spaland de jos cu mana, nu exista mop, dand cu matura, nu cu aspiratorul si calcand pana noaptea tarziu. Facand paine cand nu ne mai ajungea cea de pe cartela, facand doua oale de mancare dintr-un tacam de pui amarat sau facand o prajitura din 3-4 oua. E drept ca le-am vazut si in suferinta, plangand, mergand la medic pe jos prin frig, avand dureri si dramuind algocalminul sau alte pastile ce se gaseau cu greu pe vremea aceea.
Maturitatea ii aduce femeii blandete daca isi doreste asta.Ii aduce liniste daca a stiut sa cultive asta in viata ei. Ii poate aduce frumusete. Si o sa va spun cu toata onestitatea ca acum la 43 de ani ma simt mult mai ok si chiar frumoasa fata de la 23 de ani cand aveam toate atuurile tineretii. Ma si amuz cate probleme imi faceam atunci si cata energie consumam necajindu-ma de o vergetura in plus, de 500g imaginare in plus sau de faptul ca nu aveam hainele potrivite. Cand ma uit acum la putinele poze din vremea aceea, pentru ca nu exista Instagram si alte lucruri ca acum, ma si amuz cate griji aiurea imi faceam.
La 40 de ani faci un fel de bilant. Iti privesti mai degraba viata din spate, incerci sa intelegi ce ai facut bine pentru tine si ce poti inca face.
Cele care nu au facut copii si isi doresc asta, mai au inca foarte putin timp sa se decida daca vor sa mai lupte pentru maternitate sau nu. Pentru ca oricate evolutii face medicina, corpul uman ramane la fel. Iar dupa 40 de ani, oricat de sanatoasa esti, riscurile cresc. Decizia de a nu face copii este de asemenea una inteleapta si care nu ar trebui sa devalorizeze pe nimeni. Chiar sunt de apreciat femeile care aleg sa nu devina mame avand argumentele lor. E aiurea sa faci un copil doar pentru ca asa trebuie si sa fii o mama robot si nefericita.
Cele care sunt singure se pot simti si sub lupa societatii, dar si a anturajului. Este iar o chestiune de alegere, insa e bine sa cantaresti cam toate aspectele. Omul in sine nu este o fiinta solitara si pe termen lung singuratatea nu e cea mai buna optiune. Fireste ca nu ne grabim sa ne gasim un partener daca nu ne simtim ok cu asta. Dar nici singuratatea prelungita la infinit nu prea are cum sa fie de bun augur. Exista perioade cand fiecare individ are nevoie de spatiu, de liniste, de o solitudine exersata, dar repet, suntem fiinte create sa traim cu altii. Mai adaug ca inaintand in varsta psihic te ajuta prezenta cuiva drag langa tine, dar sa fie drag cu adevarat. Iar ca sa poti gasi pe cineva pe care sa il indragesti, trebuie sa incepi sa te indragesti pe tine.
Apoi este cariera, munca, profesia. Sunt momente de cumpana. Pot fi momente de urcus rapid care sa te suprasolicite si sa te intrebi daca toti acei bani acumulati sunt chiar ce doresti. Sau invers, poti trai marea dezamagire ca ai ajuns la maturitate si esti tot aceeasi secretara sau casiera, fara nici un leu pus deoparte. In toate situatiile acestea eu as spune sa te privesti onest si sa te bucuri ca ai capacitatea sa iti asiguri tu traiul, indiferent ce job ai. sa te bucuri ca esti pe picioarele tale, sanatoasa, e drept cu zile mai grele sau uneori mai usoare, dar nu te duce pe panta ca nu ai ce sa le oferi copiilor mai mult decat ai. Ai fi surprinsa, insa capitalul real pe care il vei da ca mama tine de emotii si de educatie, nu de un cont in banca.
Incepe sa te ocupi de tine serios, fa-ti un hobby, chiar daca asta inseamna sa crosetezi, sa pictezi sau sa iti faci singura unghiile. Impune-ti sa citesti, chiar carti considerate superficiale. Du-te sa vezi muzeele din orasul tau, Incepe sa pui niste bani deoparte, chiar si foarte putini, e un inceput. Renunta la dulciuri, incearca sa te lasi de fumat daca o faci si daca iti place si alcoolul, poate e momentul sa vezi un specialist. Obisnuieste-te sa mergi la ginecolog o data pe an. O sa iti spun ceva poate trist, dar esti singura care ai grija de tine. Oricat de mult te iubesc cei din familie, toti isi vad de ale lor, chiar te uita si e bine ca toate aceste detalii ce tin de tine sa le faci singura.
Si ca sa radem, hai sa fim serioase, inca nu putem fi numite babe, ba cu putin efort putem fi considerate mai de departe asa cu niste tinere…. asa ca zambeste-ti tie si fii bucuroasa de tot ce ai.
Sursa poza: freepik
