Impatitimita fiind dupa parfumuri, mult prea mult chiar, am avut la un moment ideea mai mult sau mai putin inspirata sa ma intreb cum ar mirosi iubirea. Adica ar putea exista un parfum care sa declanseze starea aceea poate semieuforica si plina de incarcatura contradictorie pe care o ai atunci cand iubesti.

Shalimar Guerlain pare a fi unul dintre acele parfumuri ce reuneste tot ce poti astepta de la un parfum al iubirii. Caldura, familiaritate, incordare, un pic prea dulce, un pic prea agresiv, iar la un moment se stinge intr-o nota calda-uscata.

Opium Yves Saint Laurent un parfum al unei iubiri aproape narcotice si consumata oarecum abisal. Un pic nejustificat de nebun, dar un amour coup de foudre ce incepe brusc si se termina ca un cosmar pasional de care iti mai aduci uneori aminte fulgerator cand te astepti mai putin si tresari invocand un spasm trecator.

Poeme Lancome este un parfum mai putin idilic decat ii aduce numele. Cand spui poeme si cand migrezi spre zona aceea lirica de exprimare ti se pare ca lucrurile sunt mai usor de dus. Poezia nu e deloc usor de dus, mai ales in iubire. Amesteca carnal si liric si nu va iesi nimic simplu.

Din parfumurile foarte actuale, nu as sti sa aleg ceva sa mimam macar o idee de iubire in sensul complet. M-as duce spre un Gucci Guilty, macar denumirea ne poate juca niste feste emotionale si sa cadem in reveria unui iubiri interzise. Nu am spus nimic de Poison-urile lui Dior pentru ca nu as vrea sa cred ca iubirea ne-ar putea otravi cumva. Si as mai alege Extase-ul de la Nina Ricci, ca un fel de suflu controlat de amor aproape atletic. Greu de explicat.

In parfumurile actuale, simt multa aroma ,,contrafacuta” din prisma iubirii. Artificialul e si el necesar in iubire, atat timp cat este un accesoriu. Cred ca mai greu o sa va lamuriti, dar pentru un reset sau o trezire v-as recomanda sa incercati Lotto Cocoon de la The Lab sau Under my skin de la Francesca Bianchi.

Written by Ana Maria Tatucu