Happy Monday sau Lunea fericita sper sa fie si astazi o lectura asteptata. Ca tot a inceput septembrie si incepe si anotimpul meu preferat, caut sa gasesc lucruri optimiste in tot.
Saptamana trecuta mi-am domolit un pic ritmul si am ajuns pe malul Marii Negre, in Balcic. Am avut si doua zile extrem de grele. Alergia la ambrozie face ca unele zile sa fie complet anapoda. Insa de indata ce pot respira in voie, chiar ma si amuz cat de simplu e sa gasesti ceva pozitiv doar respirand bine.
Saptamana aceasta va fi plina, as zice tot un motiv de optimism. Pana la urma la cate probleme vad in jurul meu, incep sa ma consider norocoasa ca pot sa stau fara multe griji legate de ziua de maine, ca pot munci ceea ce am ales sa fac.
Dimineata asta mi-a adus acel aer de toamna pe care il asteptam de atata timp. Sunt 20 de grade Celsius si aseara a plouat, as zice vremea ideala. Iar in weekend am facut o plimbare pe Transbucegi si apoi am mers cam 3 ore pana la Sfinx si inapoi. As face plimbarea asta la 2-3 zile, mi-a placut mult si mi-am dat seama cat mi-a lipsit o plimbare lunga pe munte.
As avea multe de scris in acest articol si as incepe cu faptul ca frustrarea majora a acestei perioade este ca am mai putin timp de scris. Scrisul pentru mine e un act de constientizare si de consumare a ceea ce simt. Am de multe ori impresia ca atunci cand scriu fie aici, pe blog, fie in documentele unde mi-am inceput diverse povestiri ce ar putea alcatui o carte, imi inteleg si mai bine felul de a fi. V-am lasat deja doua bucati dintr-o poveste Amor in grade Fahrenheit si mai am inca de transcris. Imi place sa scriu si de mana, imi lipseste mult lucrul asta si cand apuc sa il fac, am impresia ca relatia dintre degete si creion consuma si hraneste in acelasi timp o parte din ceea ce sunt.
Happy Monday este astazi putin si despre resemnare. Desi nu imi place acest cuvant. Insa resemnarea in fata faptului ca nu pot face doar ceea ce imi place cu adevarat. A scrie, a calatori, a citi sunt lucruri ce le fac in timpul liber si sunt momente cand imi lipsesc maxim. Ce ironic spunem ,,timp liber”, de fapt ar trebui sa fim liberi tot timpul. Am reusit cu greu sa termin una din cartile incepute in aceasta vara, ma mai asteapta doua si a gasi timp si pentru asta chiar e o incercare grea.
Nu pare a fi un happy monday pentru ca am vorbit de resemnare, frustrare, insa citind un pic prin cartile cu subiecte legate de psihologie aflu mereu ca omul trebuie sa experimenteze multe emotii ca sa inteleaga fericirea. Si am aflat ca exista forme de depresie sau de deviatii comportamentale ale celor ce traiesc doar emotii pozitive. Da, exista si acest fel de oameni, m-am si amuzat un pic, insa e o realitate. Pentru ca si a fi mereu cu un zambet incrustat pe fata si in suflet e ca un blocaj. Nu putem zambi mereu si nici nu ar fi firesc.
Gandul de azi: cand cuvintele pot fi scrise, trairile sunt macar eliberate.
Lasă un comentariu