Happy Monday (71)

Opa, ziua aproape se termina, iar happy monday, lunea fericita, unde e? Pai a fost pana acum si mai este. Ziua a fost iar foarte plina, incat am avut vreo 4 tentative esuate de a scrie. Si asta e bine. Stiu ca e mania de a ne plange ca ,,vai, cata muncim!”, pai asta e de bine, nu e de lamentat.

Poza din acest articol a fost una dintre acele poze facute cu mult drag si cu acea sclipire pe care o ai fata de ceva ce te entuziasmeaza.  Mario Galindo, creatorul parfumurilor TheLAB, sta in Columbia in Cali si nu a vazut zapada niciodata. Cand i-am zis ca in Bucuresti este zapada a avut acea reactie de copil curios, oare cum ar fi parfumurile lui in zapada? Si am iesit afara si le-am pozat. Mi se pare ceva chiar desprins dintr-un film siropos de Craciun, numai ca acum siroposenia are consistenta. Nu au iesit cele mai reusite poze, pentru ca de cealalta mana ma tragea Max cu lesa.

Am mai avut in acest weekend o alta bucurie a mea personala si m-am bucurat sa o impartasesc cu cineva si sa imi spuna ca nu e nevoie de cuvinte si ca nici sa nu incerc sa descriu. Pentru ca despre asta este bucuria reala.

Se spune ca cele mai grele suferinte ale omului vin din perioada lui pre-verbala, adica din faza de bebelus cand el nu poate verbaliza nimic. Ei, tot bucuriile mari le poti evalua cand stii ca nu le mai gasesti cuvintele care sa le descrie.

Gandul de astazi: mai putin cuvinte, simte mai mult si taci.