Anuntasem pe Instastories ca nu am reusit sa scriu dimineata articolul cu lunea fericita, happy monday. Multa treaba astazi, iar pauzele le-am dedicat iesirilor in aer liber, pentru ca dupa ce stau cu ochii pironiti in calculator, chiar vreau sa vad copaci si pamant. Si putin caca de la Max. Pentru ca alte mizerii vad zilnic si sunt satula. Pe langa oceanul de ipocrizie in care traim, un caca de caine chiar e o gluma.
Astazi chiar am stat de vorba cu oamenii care fac curat pe strada si erau si ei mirati ca noi, bucurestenii, suntem din ce in ce mai nesimtiti. Venise vorba de a curata cacatelul cainelui tau. Eu eram cu punguta in mana si oamenii au apreciat. Le-am zis ca mi se pare firesc si ca am avut si un mic conflict cu o vecina care nu prea doreste sa isi stranga excrementele catelului, pe motiv ca daca face pe pamant, de ce sa stranga? Eu am strans dupa Max si din balta, si de pe noroi, de oriunde. Eu am decis ca vreau sa am caine, eu imi asum toate consecintele. Chiar avem nevoie de politie sa vina sa ne spuna asta? In fine, un subiect jenant, dar real. Fii fericit cu al tau caine, dar nu le strica ziua celorlalti.
Astazi ii spuneam cuiva ca imi este foarte dor de scrisul de mana. Am oricum o agenda pe care scriu de mana si mai scriu de mana cand imi ajut copilul la teme. Dar in rest, tot ce tine de munca si blog se scrie din taste in cazul meu.
Ce as scrie de mana?
As scrie un mare multumesc oamenilor care imi zambesc cu adevarat.
As scrie o poezie dedicata aerului curat, apei si cerului albastru.
As scrie o poveste despre cum se joaca Max cu Carla si cum rod ei impreuna cutiile cu cosmetice de sub biroul meu.
As scrie o scrisoare mamei mele.
As scrie o lista cu lucrurile cele mai frumoase pe care le-am facut in ultimii 5 ani. Oh, ce cliseistic suna.
Gandul de azi: scrie de mana si mangaie un caine.
