E un happy monday. Am ce sa mananc, am o casa, oamenii cu adevarat importanti din viata mea sunt bine si sanatosi. Panda s-a mai ingrasat un pic, dar nu e problema ca am cumparat iar mancare hipocalorica si ceva jucarie sa faca miscare, Max e si el bine merci. Agenda mi-e burdusita de munca. Una peste alta, sunt recunoscatoare pentru tot ce am eu si pentru ca imi pot vedea de viata de zi cu zi.
Dar pe lumea asta nu sunt doar eu si cei apropiati. Si nu pot sa imi pun niste ochelari de cal sa merg inainte pe un drum liniar.
Intotdeauna am crezut ca atunci cand voi imbatrani, in fine, cand va incepe maturizarea, va fi ceva mai liniste in sufletul meu. Ca o sa ma resemnez, dar si ca toti oamenii vor fi mai civilizati. Ca despre asta se vorbeste. Ca suntem avansati, ca avem tehnologie, ca am eradicat boli, ca gradul de educatie creste si tot asa. Hm, totul pana cand astazi in 2024 vad animale lovite, abandonate in pungi, uitate, lasate sa moara de foame inchise in diverse locuri si multe altele. Nu, nu e ceva din povestile macabre ale lumii a 3-a, e ceva chiar din Bucuresti si din alte orase ce se considera civilizate.
Nu sunt deloc adepta transformarii animalelor de companie in papusele sau accesorii. Adica nu o sa pun niciodata pisicii fundita roz si pernuta de catifea la fund, asta inseamna lipsa de respect pentru ea ca fiinta sa o transform intr-un accesoriu al propriului meu narcisism. Max si Panda nu sunt tratati ca niste jucarii de plus, ci ca animale partenere in casa noastra, au locul lor, au limite, i-am invatat reguli si asta e tot. Nu are nici unul paturica, plapumica, mai stiu eu ce, sunt animale si le las cat pot si impactul cu o lume asa cum e fireasca. Evident ca Panda doarme oriunde, cum si Max de asemenea, dar din educatie ei deja si-au identificat locuri firesti naturii lor.
Insa de la an la an sunt socata de ceea ce vad in jurul meu ca fapte mizerabile facute fata de animalele de companie sau din gospodarie. Nu te obliga nimeni sa iti iei o pisica sau un caine daca nu esti capabil sa ai grija de el. Dar cand alegi sa faci asta, iti iei responsabilitatea fata de acea fiinta. Sigur ca in viata pot aparea contexte dificile, insa si atunci nu arunci un caine pe strada, ci te interesezi sa il plasezi undeva unde are conditiile normale sa traiasca.
Lucrurile astea incep sa ma infurie cumplit. Nu am concret ce sa fac. Donez la cateva asociatii care se ocupa de lucrurile acestea, insa vad si in ce situatii disperate sunt si ei. Kola Kariola, Green Dog, Asociatia Patru Labute Solace For Strays. Am donat niste ani si la Peta, la diverse cauze internationale.
In fine, cam asta e tot pentru moment. Ma consuma acest subiect, dar am si alte prioritati.
Voi cum vedeti chestiile astea? Cum vi se pare ce se intampla azi fata de animale?
