Incepusem acest jurnal de premenopauza cu putin timp inainte sa implinesc 48 de ani. Acum am trecut si de acest prag numeric si jurnalul continua. Premenopauza continua si ea.
In perioada asta am cautat si multe informatii despre problemele pe care le intampin si o sa povestesc aici ce si cum se mai petrece cu mine.
Cred ca partea emotionala mi-a fost impactata poate si mai puternic decat ma asteptam. Nu ca o tristete, culmea. Desi pe fond hormonal am facut o depresie si a fost complet neasteptat. Culmea, ca in mine simt foarte multa vointa, dorinta de a face lucruri, am idei, planuri. Insa e o incompatibilitate partiala intre ceea ce gandesc si ceea ce pot face fizic. Sunt o persoana cu fond anxios de cand ma stiu, insa acum simt ca starile astea se duc in abis. E ca o cautare continua in interior, pare ca nu ma regasesc, ca nu ma recunosc.
In perioada asta am apelat la medici, medicul de familie, ginecolog, psihiatru, pentru ca am inteles ca lucrurile nu tin doar de niste vitamine si exercitii fizice.
Trairea majora s-a invartit in jurul intrebarii: De ce? De ce se intampla asa? O analiza dura asupra a tot ce am facut nu a scos nimic gresit la iveala. In ultimii ani am facut sport, am mancat sanatos, m-am ingrijit, am facut control ginecologic regulat. Toti medicii mi-au explicat ca instalarea menopauzei tine de hazard intr-o mare proportie si ca hormonii au uneori legile lor.
Singura greseala pe care mi-am vazut-o a fost in excesul de munca pe anumite perioade, asta da. Cand inchideam calculatorul dupa 9 seara nu realizam ca totusi pentru corp e un consum nervos si fizic.
Un alt detaliu asupra caruia as vrea sa insist este alimentatia. Nu am fost atenta, insa in ultimii ani mi-a scazut pofta de mancare si nu am dat atentie. Stiu doar ca ginecoloaga ma avertiza mereu ca am prea putina grasime si ca estrogenul are nevoie ca sa am si asa ceva in corp. Mai degraba sa fiu un pic mai pufosica, decat slaba. Nu am dat atentie, insa treptat vedeam ca nu mai ajungeam la 50 de kilograme, ma invarteam sub 48-49. Si asta trebuia sa imi dea de gandit si sa schimb ceva in alimentatie si in felul de a trata mesele zilnice. Cand psihologul m-a pus sa imi fac un jurnal zilnic in care sa notez ce mananc, a fost o revelatie. Mancam prea putin.
Pe langa asta, am avut perioade cand proteinele imi cam lipseau. Uitam sa mananc peste, singura carne pe care am mancat-o timp de vreo 17 ani. Ei, de anul trecut am inceput sa consum din cand in cand si altfel de carne, in cantitate extrem de mica pentru ca inca nu imi place. Dar mananc peste zilnic. Vegetarianismul nu a fost o alegere prea inteleapta in ultimii ani si aici as putea sa spun ca a fost o greseala din partea mea. Daca pana pe la 32-33 de ani a fost ok, apoi am mers dintr-o inertie. Mancam oua sau lactate, insa cam putine si nu acopeream tot ce aveam nevoie.
Sunt intr-o perioada de semiconvalescenta pentru ca ma refac putin. Au fost niste luni agitate, menstruatia mea a fost parca un carusel de stari si caderi, inca exista, dar ma da peste cap. Apoi anxietate, lipsa poftei de mancare, stari de oboseala, dureri in corp de toate felurile, toate legate de niste furtuni hormonale. Bufeurile m-au surprins cu intensitatea lor.
M-a ajutat sa vorbesc cu femei ce au trecut prin asta, sa citesc si diverse experiente. Am cautat pe Youtube si testimoniale. Sunt putine facute de romance. Inca ne este jena sa vorbim de asta. Oricum daca spui cuvantul menopauza esti stigamizata, tratata ca un deseu. Am si fost ironizata cand am abordat subiectul. Mi s-a comentat ca e cam vremea sa ma las de Youtube ca sunt prea batrana. Dar am gasit multe clipuri facute de femei din UK, US, Franta, unde vorbesc cu lejeritate si nonsalanta despre tot ce inseamna imbatranire, menopauza, problemele aferente varstei mai inaintate, dar si de beneficii, de cum sa ajungi la un echilibru.
Cred ca o societatea civilizata este cea ce isi intelege indivizii in toate etapele, de cand sunt copii si pana spre senectute. Aici avem inca carente mari. Parul alb si ridurile inca nu sunt vazute cu ochi buni, dar sunt optimista.
E un fel de schimbare majora in multe zone ale vietii mele. Este o recalibrare. Si la toate exista un raspuns: rabdarea, linistea. Lucrurile se refac treptat.
