O sa fie atat de simplu de vorbit despre parfumurile de noiembrie. Aer rece, ceata, soare din cand in cand incalzind frunzele aramii, flori mizand pe noroc si pe albine trezite, maini curajoase iesite libere din hainele groase. Si iar ceata, si iar frig, si ploaie cu iz de gheata si maini ce cauta buzunare calde. Si servetele care se vor batiste, precum si duhori ce se vor parfumuri. Dar e vremea atat de buna de shalimar-uri, opiumuri vechi, de pantere cu blazon, de samsarauri in sticle cu silueta.
Imi place luna aceasta sa-mi bag nasul in esarfa, in gulerul gros al hainei, sa simt parfumurile ce isi scot toate formele voluptoase pe sub catifele mimate. E vremea cand trebuie sa porti catifea ca sa o poti parfuma. Sau ceva tricotat. Sau ceva gros care pastreaza parfumul si mai mult.
Cartier, Panthere, Eau de parfum sau Parfum, cel mai elegant si mai dezirabil parfum cu note animalice. Daca adori sa stai in brate cu o enorma pisica persana si sa ii adulmeci blana ce ii miroase a prea plin, a confort si a mangaiere, sigur o sa vrei sa porti Panthere. Matilde Laurent, creatoarea acestui parfum, are o personalitate de artist in cautarea unei imposibile multumiri de sine. Am citit o carte a sa in care isi povesteste un pic trecerea de la fotografie la parfum si dorinta de a da din orice parfum senzatia unei familiaritati, dar si starea aceea de extaz pe care ti-o da un lucru mult prea frumos.
Guerlain, Samsara sau Un Air de Samsara? Un Air de Samsara imi ramane inca pe lista aceea dureroasa de dorinte. Spun asta pentru ca Air de Samsara a fost un flanker tare reusit din 1995 si care, evident, s-a retras de pe piata. Am un decant daruit de cineva la o intalnire Parfum si ceai si mi se pare ca vremurile parfumurilor elegante s-a cam stins.
Indrazniti si cu Chanel no. 5. Cliseistic, usor babistic, usor passe, dar atat de ravnit. Si mereu redescoperit. Precum Cristalle sau Chanel no. 19 pentru curajosi.
Ma gandesc cum miroase noiembrie. Cum sa fie niste parfumuri de noiembrie. Opium Yves Saint Laurent si Shalimar Guerlain par un fel de giganti ce ne agreseaza receptorii de miros si ne fac sa fantasmam.
Astazi am mirosit din nou Gris Dior, un parfum pe care l-am tot amanat si inca il aman, pentru ca parfumurile nu se pot cumpara cu bune intentii si amoruri nedeslusite. E un parfum scump, care miroase discret. Complet anapoda intr-o cultura dedicata kitsch-ului. Cum sa fii scump si discret? E ca o aparitie gri pe Calea Victoriei in lumina galbena a unei cladiri interbelice. Si la extrema cealalta, Dior Addict. Vanilat, impetuos, mieros, obraznic si catifelat.
Cum miroase noiembrie pentru tine?
