Raluca Vasile este momentan singurul parfumier roman certificat international care urmeaza New Luxury Code, este specializata in parfumeria rara naturala exotica: French Luxury, Indie Ayurveda si Oriental royal luxury. A absolvit The Perfumery Art School avand-o ca mentor pe Isabelle Gelle. Mi se pare ca nu e completa descrierea, insa probabil ca daca veti da singuri o cautare pe Google si pe Fragrantica, o sa va lamuriti si mai bine.
Pe Raluca am cunoscut-o acum cativa ani, iar odata, asa, pe strada, in fata curtii atelierului ei mi-a spus ca a stat de vorba cu Olivier Cresp si ca poate il va invita in Romania. Se pregatea sa plece intr-o noua calatorie cu o destinatie cel putin exotica unde urma sa mai gaseasca niste plante rare si tot felul de alte arome pe care sa le invete si poate sa le includa in ceea ce face ea. Cand am auzit de Olivier Cresp, am zis ,,acel Olivier Cresp?”. Iar Raluca, putin amuzata, a zis ca numai unul e. Cam asa e. Apoi mi-a mai zis de Isabelle Gelle. Adica ea sta de vorba cu acesti oameni nu doar formal, ci si informal.
Raluca e o mini-enciclopedie parfumata. Isi face macerate singura, se aventureaza, incearca, experimenteaza. Insa nu doar atat. Respecta etica si nivelul de profesionalism al unui parfumier. Pentru ca tare ar fi bine sa se spuna mai des ca parfumier nu devii intr-o vara sau intr-o seara si ca nu e suficient doar sa ai un nas foarte sensibil. Ii fac si o critica, pentru ca oamenii ca ea nu isi zburlesc orgoliul la observatiile critice argumentate. Poate nu e suficient de ,,hautaine”, nu stiu cum sa ii zic la termenul asta in romana. Ma refer ca nu are nasul suficient de ,,pe sus”. Si la fel sticlutele ei nu sunt destul de high class, nu ca nu stie si ea asta, dar pentru asta trebuie o marja comerciala pe care cum sa o faci intr-o piata ca cea de azi? Un parfumier ar trebui sa fie un pic mai putin accesibil, mai greu de apucat de undeva si sa fie ceva mai pretios. Felul in care vorbesc cu ea seamana cu abodarea lui Mario Galindo, din Columbia, alt parfumier tanar si foarte comunicativ. Sau na, sa zic si de Miguel Matos care imi da inimioare si zice ,,thank you” cand ii dau tag in vreo postare? Idem pot zice si de Francesca Bianchi care m-a ajutat in situatia mea trista cu persoana care se dadea drept Beautybarometer si cerea cu nesimtire parfumuri catre diversi parfumieri, la modul ca mi-a trimis toate corespondenta primita din partea acelui nemernic.
Vorbesc in final de o generatie de oameni si deschisi la minte, dar si deschisi la suflet. Asta e bine pe undeva, dar nu neaparat, pentru ca pe undeva se irosesc. Le inteleg un pic si zbuciumul. E cam incorect pentru ei sa penetreze o piata invadata de atata parfumerie si nu exista undeva vreo autoritate care sa comunice puternic ce e cu adevarat calitate si ce nu.
Astfel ca noi toti, ma includ si pe mine aici, pornim in achizitia de parfumri ca niste musculite ametite de becuri ce lumineaza mai tare, nevazand ca lumina nu e taman cea buna. Ma iau pe mine ca exemplu, pun ban pe ban sa cumpar un Guerlain, insa greu ajung sa cumpar ceva din categoria aceasta noua de parfumuri, a parfumierilor contemporani si tineri care se tin cu dintii de principii, un fel de eroi neintelesi si tratati gen ,,nebunul ala care face parfumuri”. O ascultam pe Raluca cum imi spunea ca tot ce a avut ca resurse a investit in ani de cursuri, educatie, experimente, materie prima. Vorbeam cu Mario acum cateva luni ca era putin speriat de pandemie si imi spunea ca noroc ca face si parfumuri ambientale ( modest, unul dintre parfumurile lui ambientale a fost selectionat de brandul Mercedes). Ce poti sa le spui si cum poti sa ii sustii? Fireste fiindu-le client si intelegand ca atunci cand cumperi un parfum creat de un astfel de parfumier sustii o breasla pe cale de disparitie si un spirit de erou ce nu prea ar putea fi vreodata mercenar.
Raluca Vasile a facut recent 40 de ani. E un pic derutant sa vezi ca la 40 de ani esti parfumier confirmat, recunoscut si apreciat, insa mai ales in afara tarii tale. Raluca este si oenolog, avand vocatia asta a simturilor, da, s-a dus si in zona asta. De fiecare data cand stau de vorba cu Raluca imi dau seama cat de inculta sunt pe partea de parfumerie, desi imi tarai viciul asta de pe la varsta de 8-9 ani, iaca se fac peste 30 de ani de patima si viciu. Nu o spun cu tristete, o spun cu realism. Si nu e vorba numai de ea. Si cand vorbesc cu Flavius de la Nichescent, care momentan colaboreaza cu parfumieri pentru a scoate parfumuri, apoi cu Mario sau cu Francesca. E o meserie ce se rupe din alchimie, unde trebuie sa ai si cunostinte solide de chimie – eu aici sunt undeva pe la coapsa broastei, stiu formula apei H2O -, insa trebuie sa intelegi cum se fac ingredientele, sa respecti si norme IFRA si etica, si respect fata de consumatori si de breasla. Am citit cu nesat si pe nerasuflate cartea scrisa de Patricia Nicolai, Parfums de Nicolai este un brand adus in Romania de alti patimasi ai parfumeriei, Andreea si Dan de la Nicheparfumerie.ro. Patricia, rejectata cu diplomatie de orgoliul masculin imens al Guerlain-ilor, si-a facut nu doar propria marca, ci un renume in fata caruia doar pleci capul. Si si-a vazut de locul ei.
Toti acesti cavaleri ai anilor pe care ii traim acum, pentru ca asa ii numesc, nu as vrea sa fie pe cale de disparitie. De oameni de acest gen va fi nevoie si in anul 3020. Parfumeria este stiinta si arta deopotriva, naste si mercenari, insa ne aduce si cavaleri contemporani.
Astept sa treaca perioada asta tulbure si care mie una imi da multe angoase, ca sa pot sa imi programez o noua intalnire in atelierul Ralucai. Cam atat.
