Cum se apropie luna mai, inchid ochii si astept sa si vad primele mesaje publicitare din lumea protectiei solare. Sa ne ferim de soare, sa ne pazim de razele UVA si UVB ca de cei mai mari dusmani si sa incepem tartinarea tacticoasa si repetata a lotiunilor cu factor de protectie.
Suntem amenintate, speriate si chiar puse la loc daca indraznim sa nu intram in ritualul antisolar. Doamnele de pe Instagram si TikTok incep aplicarea cremelor cu SPF intr-un ritm frenetic de parca asta ne aduce fericirea.
Evidenta eficientei produselor cu SPF este clara si deja astazi in 2024 nu cred ca mai are nevoie de explicatii suplimentare.
Istoria SPF-ului si a protectiei solare
Oamenii reactioneaza atunci cand ceva ii doare. Astfel ca acum niste multe mii de ani, egiptenii au observat ca arsurile solare nu prea le faceau bine. Ei erau deja priceputi in tot ce inseamna cosmetica si din diverse amestecuri de uleiuri vegetale au gandit asa zisele produse de protectie solare antice. In plus erau obsedati de pielea alba ca semn al frumusetii. Amestecau orez, iasomie si lupin ca sa obtina diverse unguente si de protectie, dar si de albire a pielii.
In Grecia antica, uleiul de masline era la rang de elixir suprem si se folosea si pentru arsuri solare, precum si pentru protectie. Si astazi din diverse studii s-a demonstrat ca uleiul de masline aplicat pe piele are un indice SPF 8.
Cert este ca pe masura ce omenirea se dezvolta, pielea umana tinde sa devina mai alba si automat sufera din cauza expunerii la soare.
Japonezele au impus de timpuri moda tenului alb, imaculat si moda a fost dusa mai departe in Europa. Obsesia tenului pudrat si alb se mentine in multe epoci.
Si deja de la finalul secolui al XVIII-lea medicii vorbeau de o asa numita eczema provocata de soare. Incep apoi de-a lungul secolului al XIX-lea tot felul de incercari, de teste si de teorii legate de pielea expusa la soare. Era si presiunea imaginii in societate, o piele bronzata nu era deloc un semn bun. Nobilii si persoanele educate sau bogate trebuiau sa aiba o piele alba.
Apar si primele teorii ca anumite forme de cancer de piele sunt cauzate de supraexpunerea la Soare. In 1920 insa moda Chanel impune un ten usor bronzat ca da acel aer de libertate.
Apare prima lotiune cu SPF moderna in 1946, dupa ce un chimist elvetian sufera de arsuri solare urcand muntele Piz Buin prin 1938. Omul se pare ca a fost profund afectat si cativa ani s-a dedicat crearii unui brand ce exista si astazi chiar cu numele acelui munte, Piz Buin.
Iar de aici evident ca industria frumusetii a explodat si a convins prin mii de produse ca protectia solara este necesara si pentru sanatatea pielii si automat si pentru frumusetea noastra.
Totusi soarele ne este si prieten
Evident ca soarele ne este si prieten. Doar daca vorbim de vitamina D, subiect despre care nu o sa stau acum sa dezvolt idei si teorii. Cert este ca daca nu ne expunem zilnic la soare riscam sa avem o deficienta de vitamina D. Cei ce traiesc in tarile nordice, sufera si de forme de depresie cauzate de lipsa luminii solare pe parcursul sezonului de iarna polara.
Am trait o senzatie cumplita in Polonia cand am fost acum peste 10 ani intr-o luna de noiembrie cand la ora 15 incepea sa se intunece. Stiam in ce parte a lumii sunt, dar senzatia a fost cumplita si am avut o anxietate crescuta cand deja la 5 era intuneric bine. Asa am inteles de ce erau foarte multe saloane cu solar si se facea abuz de ele. Imi spunea o colega poloneza ca ea duce acut lipsa soarelui si ca psihologic ii face bine sa mearga la solar chiar daca stie ca ii afecteaza pielea.
Echilibru si grija de sine
Sunt departe de a fi in postura de a ma erija ca model de comportament pe protectie solara. Am folosit prima mea crema cu SPF undeva pe la 19 ani si nu imi placea deloc. Am trait si arsuri solare in copilarie.
Nu folosesc SPF zi de zi. Am pistrui de cand ma stiu, au mai scazut in numar de-a lungul anilor. Dar la 14-16 ani eram un fel de morcoveata.
Totusi am o teorie a mea si nu cred ca gresesc foarte tare. SPF-ul nu rezolva tot. Adica doar folosind SPF nu putem sa nu culcam pe o ureche. O piele sanatoasa are nevoie de hidratare si din interior si din exterior. E nevoie de o rutina buna si echilibrata pe care un SPF sa o completeze cand e nevoie.
Spun asta pentru ca aud si teoria ca de fapt ai nevoie doar sa iti cureti tenul si sa aplici SPF. In cazul meu, SPF-ul se aplica la final, dupa ce am grija sa am un ser facial eficient, o crema de zi si apoi SPF-ul isi face treaba lui. Evident ca exista si produse cosmetice cu SPF ce au o formula complexa.
Pe de alta parte nu pot sa am pretentia de la SPF sa faca minuni. Daca in plin iulie te expui la soare dupa ora 12:00 in nestire, poti fi si murat in SPF ca tot nu te vei simti bine. Cand indicele UV este crescut, eu ma retrag la umbra. Cand merg in Grecia, deja la 11 am plecat de pe plaja si mai revin dupa 17:00. Acolo indicele UV este si mai necrutator, deci nu ma joc.
Recunosc ca am o placere vinovata, cand reusesc sa ajung la 7 dimineata pe plaja, nu aplic SPF. Daca am si bafta sa prind un rasarit de soare imi place sa ma ,,imbaiez” in acea lumina blanda a primelor raze. Evident pe termen scurt. Am cremele la mine si imediat ce trece acest preludiu solar, trec la aplicare SPF peste tot. Eu aplic uneori si pe par, pe pielea capului, am bafta ca parul meu nu se ingrasa. Pot doar sa va spun ca in Creta cand am fost in vacanta, la 8 dimineata era urgent sa fii tartinata cu SPF peste tot.
Soare si protectie solara sunt cele doua cuvinte ce le auzim in media intens in perioada verii. De retinut este ca soarele e acolo tot timpul. In timpul iernii, daca stiu ca ies la o plimbare mai lunga, mereu aplic SPF inclusiv pe maini.
Tu cat de des folosesti SPF?
Pozele sunt mai vechi, din verile trecute.
