Sursa poza: http://katiegene.blogspot.ro/2010/08/you-know-youre-beauty-blogger-if.html
Sunt multe fete cu bloguri de beauty, mai multe decat mi-am imaginat. Sunt multe fete talentate, mai multe decat am crezut. Sunt bloguri care imi plac foarte mult, dupa ce le-am citit am cunoscut si fetele care scriau acolo si mi-am dat seama ca omul sfinteste….blogul.
Sunt multe discutii, ca peste tot, in blogosfera de beauty. Sunt fetele mai dragute care vorbesc direct si iti dau informatii sau sugestii daca le ceri, in calitate de colega de breasla mai putin experimentata, cum sunt eu, sunt fete care raman in zona lor si care se inchid un pic intr-un cerc. Asa cum este peste tot, in orice domeniu de activitate comerciala sau mai putin comerciala.
Blogul este in primul rand ceva personal. Este caietul tau de ganduri pe care il impartasesti cu ceilalti intr-un mod tacit si neintruziv….adica textul ramane acolo frumos pe blog, daca vrea cineva il citeste , daca nu, nu. Nu iesi in scara blocului si incepi sa reciti din gandurile tale :).
Blogul il scrii ca asa vrei tu, asa simti tu, asa iti vine uneori sa te asezi la tastatura si sa scrii. De la pana si calimara cu cerneala am ajuns la mouse si tastatura, alte lighioane :).
Blogger de beauty nu inseamna nimic si nu eticheteaza. Fiecare se autodefineste cum doreste. Eu ma consider blogger de beauty in felul meu. Sunt alte bloggerite tot de beauty si ele se definesc in felul lor. In blogging nu exista reguli. Asa cum nu exista reguli cum sa iti face tu agenda ta, ce sa iti scrii pe ea si cum sa scrii pe ea. Singura regula pe care eu o vad in blogging este asumarea a ceea ce este spus si o oarecare responsabilizare fata de un mesaj pe care il faci public. Adica nu poti spune dupa ce ai scris ceva ca de fapt nu ai spus asta si ca nu ai vrut sa etc etc. Verba volant, scripta manent. In plus, esti judecat, etichetat, evaluat, crezut, admirat, urat, valorizat si…monetizat pentru ceea ce scrii in mod public. Nu iesi chiar in strada sa afisezi ceva, dar esti intr-un spatiu virtual cu vizibilitate catre oameni pe care nu ii cunosti si fata de care ai o relatie simpla: ei pot citi ce scrii tu si tu nu stii cine sunt ei.
Eu am inceput sa scriu pur si simplu, imi place sa scriu. Si nu de cativa ani scriu, am scris mult si pe hartie cu creionul cand internetul avea o rata de folosire in Romabia sub 1% din populatie.
Partea cu blogul de beauty am gandit-o in mai multe feluri, am zis ca daca tot imi place acest domeniu, am deja cosmetice si marci de cosmetice despre care pot povesti o gramada, as putea sa le spun si altora. Undeva mi-a rasarit prin minte si ideea ca as putea si valoriza experienta aceasta, sa am acces la produse noi, sa primesc poate si bani pentru ceea ce scriu sau alte servicii…insa ramanand in aceeasi paradigma, blogul este al meu si ramane al meu si scriu in el ce simt eu. Da, visez sa ajung sa scriu si pentru Vogue sau alta revista cu greutate dedicata femeilor si din onorariul meu de acolo sa fac ceva concret, nu sa il donez asa anonim si idealizat catre vreo fundatie. Oricum, un onorariu pentru un articol scris intr-o astfel de revista nu mi-l imaginez mai mare de 1000 de euro in cel mai fericit si optimist caz. Prefer cu acei bani sa fac ceva pentru educatia mea ca om care scrie sau sa dezvolt ceva pentru cititorii mei. Eu nu prea cred in povestile acelea “vai cat donez eu pentru ursuletii Panda”, sa fim seriosi, cititorul tau vrea un avantaj pentru el, pentru ursuletii Panda nu ii intereseaza in mod deosebit cand te citesc pe tine, blogger sau ziarist de beauty. Sunt un om realist si va spun ca eu nu cred in munca voluntara.
Ca tot am ajuns aici, pentru cititori trebuie sa scrii si sa te gandesti ce vor ei. Voi acum ma cititi si spuneti “uite azi Ana Maria s-a pus pe confesiuni, dar eu azi caut de unde sa imi iau sampnul X mai ieftin, ia’sa trec eu pe alt blog“.
Am observat o oarecare suparare, chiar descurajare, a unor fete ca nu sunt luate in seama de agentii, producatori, ca nu sunt invitate la evenimente, ca unele fete scriu mai des, ca au si 4 giveaway-uri pe luna, ca scriu numai despre Dior si Chanel si asa mai departe. Asta e ca si in povestea cu capra vecinului. Cand ajungi cu blogul la un numar interesant de articole, iti poti pune problema sa incepi sa te gandesti la ceva beneficii materiale….dar si ele facute cu scopul tot de a te educa, de a scrie mai bine si de a-ti faca viata ta de beauty blogger mai frumoasa. Bun, atunci pune-ti si intrebarea: Daca eu as fi producatorul de cosmetice X, i-as da acestui blogger CEVA sa scrie despre mine sau l-as invita la evenimentul Y sa vina si sa imi faca un pic de mediatizare?
Daca si tu eziti inca sa dai un raspuns acestei intrebari, inseamna ca mai ai de lucru.
Daca nu oferi instrumente cu cifre celor de la care astepti beneficii materiale, nu ai cum sa primesti o atentie pe aceasta zona. In marketing se vorbeste despre “facts & figures” adica “fapte si cifre” mai exact sub fiecare poza frumoasa sa pui si o cifra. Daca tu nu stii cati oameni citesc concret blogul tau si cate vizite ai zilnic, degeaba ai cel mai frumos blog din lume dupa parerea ta si a prietenilor tai. In plus, orice producator, orice agentie, e interesata si de bloguri care isi creeaza o reputatie, care deja au votul de incredere al cititorilor ( automat si consumatori). Daca astazi lauzi un produs si maine uiti de el……nu mai ai cum sa ai credibilitate. Sau daca vorbesti de efectele extraordinare ale unui sampon si peste o luna iti postezi o poza cu parul pleostit, cine va mai crede ca ceea ce ai spus despre acel sampon este adevarat?
Adevarul e cea mai buna minciuna, imi spunea mama. Si asa este. Spune adevarul despre orice produs il folosesti. Nu dramatiza, decat daca iti este in stilul tau. Eu sunt o voce mai moderata, nu o sa vedeti la mine niciodata ura croita pe vreun produs, nici pe cele pe care le plasez in Beauty Bin. Dar nici nu ma dau devotata unor produse anume. Sunt marci care imi plac, dar intotdeauna mai vad si dincolo de ele. Asta e stilul meu, asa mi-l mentin si cred ca asta e bine sa iti mentii in blogging, un stil AL TAU.
Scriu despre marci si produse ale caror reprezentanti nici nu m-au bagat in seama 🙂. Dar m-ati bagat voi in seama, cititorii mei. Si ce daca scriu despre Uriage si nu mi-au raspuns niciodata la mailuri? sau despre Guerlain? sau despre Avon? La Guerlain nu am scris ca nu stiu cui sa ii scriu si la Avon momentan astept un raspuns. Pentru cititorii mei si pentru mine e mai important ca mi-am gasit niste produse care imi plac, ca le folosesc, am deja o vechime de consumator cu ele si pot da mesaje coerente si documentate despre aceste produse. Adica scriu adevarul si in stilul meu. Si e mai important pentru mine sa ii pot raspunde unei cititoare si sa ii spun daca crema Isofill de la Uriage este ok la 26 de ani, decat sa imi dea Uriage produse la testat si comunicate de presa cu poze.
Si articolul acesta l-am scris tot oarecum indemnata de voi, cei care cititi acest blog. Circula prea multe fabule si povesti cenusii despre blogosfera de beauty si …vreau sa va pastrati optimismul si zambetul :). si eu odata cu voi.
