Cel mai mult am savurat inceputurile unui flirt. Primele momente de ezitare, ezitarea ascunde de fapt foarte multa dorinta.  Privirile acelea care spun ceva, dar nu prea spun. Momentele acelea cand pare sa ne impiedecam de tot ce este in jur, doar ca sa gasim secunda aia cand aerul de langa noi devine mai putin si mai cald.  E momentul acela cand inca nu e nimic, fiecare este in zona lui. Fantasmarea atinge cote maxime, autocontrolul zgaraie neuronii si dorintele se opresc in acte rationale perfide. Secundele se aglomereaza in tample, degetele nu isi gasesc locul si ce vorbim pare un limbaj tamp din statia de tramvai.

Cred ca fiecare avem un regret la capitolul acela amoros, ascuns intre epiderma si suflet. Undeva zac niste pagini ce au asteptat sa fie scrise, insa… s-a terminat pasta unui pix idiot. Un rege a murit, a venit alt rege care de fapr era mai urat si sontorog si pe care parca nici moartea nu il mai lua. Iar curtezanele au preferat sa ramane caste si mute.

Pe o plaja pustie, el si ea. Intre ei sunt politeturile unei iesiri de dupa o cafea amara. Amandoi pasesc pe nisip cu atentie, ea se tine de bratul lui. Merg impreuna, totusi separat. Par a fi grabiti de aiurea, grabiti la ce? Sa se duca cu pantofii la malul marii? Pe pietrele de langa tarm el se urca sa ii arate un pescarus, sa ii aduca o scoica. Ei i se face frica. El ar vrea sa o ia in brate, insa nu stie inca cum si in ce fel. Toata marea este a lor, insa ei o refuza. Marea asta nu mai miroase a mare.

Poate fi iubirea o toxina? Hm in mod cert, daca e sa ne definim atat de apasat ca homo sapiens. Oare homo sapiens iubeste? Oare homo sapiens se saruta? Oare are orgasm? Oare viseaza in noptile calde la atingerea pielii ei racoroase? Nu stim ce face homo sapiens, cu siguranta insa viseaza la o potiune magica ce il face sa iubeasca. Nevoia asta apriga de iubire il face sa se chinuie, sa scorojeasca cu unghiile in piatra ca sa gaseasca aur sau sa stoarca din inima unui peste un suc otravitor ce i-ar aduce placere. Piatra filozofala? Elixir? Hm, cine stie, in fine, o licoare care sa il faca etern indragostit.

Iubirea creeaza deficiente de perceptie, creste senzatii si anuleaza diverse alte stari. Un proaspat indragostit nu trebuie sa manipuleze greutati si nu ar fi bine sa faca calcule de impozite.

Cam despre asta este Love Toxin, din seria parfumurilor Calaj, create de Miguel Matos pentru Flavius Calaj. Flavius este oarecum predestinat sa treaca prin multe incercari in zona parfumeriei, dar uite ca pana la urma ne aduce un parfum ce se numeste Love Toxin.

Prima mea experienta cu Love Toxin a fost usor atipica. Parfumul are si culoare si pateaza usor pielea. Sa zicem ca e ca un prim sarut obraznic. Urmeaza apoi sa se tot transforme, exact ca primele minute dupa ce incepe acel flirt dorit, neasteptat si vinovat intr-un fel. Aromele sunt calde spre miros de fierbinte, ars, dar nu in sensul deranjant. Cred ca tuturor ne place acel miros de paine usor prajita, nuci la cuptor, in fine, ceva in zona aceea. Explozia de tuberoza se simte si nu se pierde. Irisul e putin spre iute, as zice, poate din cauza chimenului. E un oarecare miros animalic ascuns.

Tuberoza il face feminin si oarecum mai degraba adresat femeilor, in fine, asta daca vreti sa va dau clisee. In alta ordine de idei, nu m-ar deranja sa miros aroma asta pe pielea unui barbat.

Sa ii uram bafta lui Flavius, sa largeasca seria Calaj. Miguel Matos a transpus bine in aroma gandul unui pasionat de parfumuri, asa ca mai asteptam.

Iar daca ma puneti sa vorbesc de persistenta si proiectie, o sa va spun ca o sa le simtiti in acelasi fel in care intuiti un flirt amanat. Si intrebati-va de ce e amanat.

Toate seria de parfumuri Calaj se gasesc in exclusivitate pe nichescent.ro la pretul de 700 lei,  50 ml, extract de parfum.

 

Written by Ana Maria Tatucu