Daca ar trebui sa spun cuiva ce inseamna pentru mine un parfum, cam la cei doi termeni m-as rezuma, paradox si extaz.
Avem tendinta de a rezuma capacitatile noastre de a simti la vaz si la auz. Ceva e frumos pentru ca se vede si se aude frumos, lucrurile trebuie sa arate frumos si sa sune bine. Ratiunea aplicata excesiv peste cele cinci simturi confirmate ne dezumanizeaza si ne civilizeaza fortat.

Obsesia mea pentru parfumuri pleaca dintr-o cautare continua a ceva, un lucru vital pentru mine si cred ca pentru oricare dintre voi: un mediu armonios si imbietor, o armonie prin excelenta intre mine si ceilalti. Parfumurile pot recrea medii.  O femeie arata altfel in functie de miros. Un barbat pare mai gentleman daca poarta un anumit parfum. Recunosc sosirea unor anumite persoane intr-un spatiu dupa un anumit miros. Imi recunosc apropiatii doar dupa miros. Daca nu pot percepe mirosul cuiva, nu am imaginea lui completa. Sunt si suntem ancorati in miros, desi suntem ingroziti la ideea de a ne pierde vazul sau auzul si nu ne gandim niciodata ce groaznic ar fi sa ne pierdem mirosul.


Parfumurile ne aduc treziri ale instinctului. Asta daca vrem sa ne lasam treziti din amortirea indusa de civilizare si evolutie. Nu stiu daca eu as fi capabila sa ma ghidez dupa miros asa cum face pisica mea si sunt invidioasa maxim pe ea pentru asta.

Creatorii de parfumuri sunt oameni care ascund capacitati pe care nu le banuim. Ii numesc si un pic manipulatori si ceva mai mult magicieni. Sunt parfumuri care au daramat ziduri de prejudecati, precum sunt parfumuri care au dus un brand catre banalitate. Brandurile de fashion au vrut mereu sa lanseze si un parfum, orice persoana publica cu statut de vedeta vrea sa isi lanseze un parfum si din asta i se trage uneori succesul sau esecul de imagine.

Un parfum starneste discutii, simpatii, dorinte si ganduri pe care nici nu le verbalizam. Laetitia Casta si Quim Guttierez, ei in sine doua fantezii pentru marea masa care ii priveste pe ecrane, doi oameni tulburatori prin prezenta, va pun in fata unei fantezii considerate comuna. Materializarea propusa de ei nu este tocmai comuna.

 Intalnirea intr-un lift a doi oameni care fac instant o pasiune unul pentru celalalt, as zice o fantezie pe care cei care nu au claustrofobie o pot dezvolta intens. Intre doi oameni ingrozitor de frumosi nu se putea intampla decat ce se intampla in clip sau ceva pe acolo. Pentru ca uneori si o atingere sau o privire pot egala aventura pe care ei o consuma din lift si pana in camera care ramane impregnata de mirosul lor sau mai degraba de mirosul ei. Nu este un clip usor de privit si poate acceptat si cred ca vor aparea si critici care vor solicita cenzurarea lui partiala. Cand am facut descoperirea in avans si un pic amendata a acestui clip, chiar ma intrebam cum va fi privit, ce vor intelege femeile din acest clip, ce vor astepta barbatii de la femeia care va purta acest parfum. Ce veti spune voi despre felul in care este comunicat acest parfum?

Clipul publicitar va repune in atentia noastra ca un parfum nu trebuie sa fie oricum si ales pur si simplu pentru ca miroase bine si pentru ca ne place brandul sau e la moda. Si de asemenea o sa va puna in garda ca atunci cand purtati un parfum sa fiti mai constienti de efectele lui. Nu spun neaparat ca parfumul acesta care apare in clip este ceva unic sau mai bine zis ca are arome pe care nu le-ati mai regasit si in alte parfumuri, dar cred ca clipul l’Extase este printre putinele reclame care spun adevarul despre ceea ce ne dorim de la un parfum. Increderea in propriul instinct nu este incurajata de noile cutume sociale, totul trebuie argumentat rational si cu lucruri ce pot fi dovedite negru pe alb, deci vizual. Pana si pasiunea pentru cineva trebuie sa fie vizibila si sonora pentru ca celalalt sa inteleaga mesajul. Atunci vine rolul parfumului de a reporni totul.

Daca lumea a inceput de la lumina, “fiat lux”, fiinta umana se va reinventa cu siguranta prin parfumuri.

Nu stiu cate sanse aveti sa intalniti cel mai tulburator barbat din viata voastra intr-un context in care parfumul sa faca toata regia, nici nu stiu daca asta e fantezia voastra,  dar ati putea incerca Nina Ricci, l’Extase.

Written by Ana Maria Tatucu