Bon, j’en ai deja marre si trebuie sa imi spun si eu parerea vis-a-vis de toate aceste pareri care au invadat Internetul de cateva zile. Totul a inceput de la doamna Brigitte Macron, actuala sotie a Presedintelui Frantei. Bietul om nici nu mai are nevoie sa isi puna la treaba PR-ii versati in politica pentru ca doamna sa deja a castigat paginile tuturor ziarelor si blogurilor.
Povestea pe scurt e asa, doamna Macron, ceva mai in etate decat sotul dansei, este totusi o doamna cu stil si la 64 de ani arata foarte bine in haine alese de un stilist cu scoala. C’est bien, tres bien. De aici a pornit filozofia cliseistica ca frantuzoaica in sine este o adevarata doamna, independenta, decisa, mereu stilata, discreta, coafata, care nu poarta decat Chanel si Dior. Isi alege barbatul, stie sa tina si casa si cariera, ce mai, frantuzoaica este idealul de femeie. Cam asa ar reiesi din toate eseurile postate pe bloguri si site-uri de stiri.
Am inceput sa cunosc frantuzoaicele inca din liceu. Am avut niste doamne profesoare in vizita la liceu, erau frantuzoaice. Am fost in clasa bilingva de limba franceza si am invatat franceza pana mi-a iesit prin toti porii. Si astazi, anumite lucruri le exprim mai bine in franceza decat in romana. Trebuia sa fiu profesoara de franceza, dar din motive economice si morale nu am putut continua aceasta cariera, este o alta poveste, o sa v-o povestesc daca va suna interesant. Prima data am plecat in Franta in 1995, cand nici nu stiam sa deschid o cutie de Cola si cand inca ma fascina televizorul color devenit popular dupa Revolutie. Am avut si am amice, cunostinte, frantuzoaice 100%. Am rude la Paris. Deci am vazut ceva frantuzoaice.
Sa revenim la mult apreciata frantuzoaica.
In 1995 nu am fost foarte incantata de aceste frantuzoaice si nu prea sunt nici azi. E drept ca prin Paris am observat si admirat multe doamne trecute de prima tinerete, care purtau cu nonsalanta tinute Chanel si la metrou, care aveau parul tuns si coafat si purtau dresuri culoarea pielii cu pantof, chiar daca afara erau 30 de grade Celsius. Dar in rest, a la campagne si in provincie, unde locuieste marea masa a frantuzoaicelor, lucrurile incep sa devina mai deformate. Frantuzoaicele merg la supermarket in slapi si cu tricouri lalai, nu se epileaza atat de des si constant, folosesc machiaj rar, aplica deodorantul cu zgarcenie de frica cancerului cauzat chipurile de deodorante si mananca fara sa se uite la calorii. Si nu preau beau vin frantuzesc, ci bere nemteasca.
Am fost la mai multe petreceri cu tinuta, petreceri corporate, unde am vazut familii de francezi din lumea inalta, sa zic asa. Ma refer erau doamne frantuzoaice si chiar unele parizience, sotii de CEO, CFO, etc, doamne cu sofer, bona si bucatar, care la petrecere de seara au venit cu blugi uzati si tricou, e drept Lacoste sau Petit Bateau, dar era tot un tricou. Noi, staff-ul romanesc de femei, eram la rochii “petite robe noire”, pantofi stiletto si machiaj de seara. Replica doamnelor frantuzoaice, spusa a haute voix, pentru ca ele considerau ca noi, fiind romance, subordonatele sotilor lor, nu stim franceza ” T’as vu les puttes….olala….elle sont bien fringuees”. Doamnele au ras si au baut toata seara amuzandu-se pe seama noastra. Discretia si eleganta o uitasera, probabil, la Paris.
Am mers in Franta in vizita la niste familii respectabile din zona Alsace-Lorraine, unde le-am explicat cum sta treaba cu epilatul, machiatul cand iesi in oras si chiar le-am aratat cum se face maioneza a la main. Doamnele, una dintre ele chiar institutrice, m-a intrebat daca sigur in arborele meu genealogic nu sunt ceva seminte de sange albastru. Am zis ca habar nu am si nu conteaza.
Da, exista o mare probabilitate, ca plimbandu-te prin Paris sa remarci niste doamne remarcabile. Adica sa intorci capul dupa ele de admiratie, sa doresti sa stii ce marca avea pantoful si care este croitorul care i-a daruit acel tailleur impecabil. Nu spun ca nu. Mi s-a intamplat de multe ori sa intalnesc prin Paris cate o doamna etalon de eleganta. In parfumeriile Marionnaud din Paris, am intalnit mereu doamne care aratau ca de pe paginile Vogue. Catherine Deneuve este idealul meu in materie de stil feminin, donc cam stiu despre ce vorbesc. Insa frantuzoaica nu este atat de frumoasa si de stilata precum pare.
Cel mai impresionata am fost cand am ajuns in Varsovia, acum niste ani. Polonezele mi s-au parut obsedate de cum sunt imbracate, de silueta, de parfumuri, de tot. Pana si casierele de la Biedronka, fostul lor lant de alimentari comuniste, aveau manichiura impecabila si erau proaspat coafate. Cel putin in cele 2-3 supermarketuri de acest gen in care am intrat. Nu mai comentez de unguroaice, alte femei pe care mereu le-am admirat pentru cochetarie si o frumusete nativa anume. Sa mai pomenesc ucrainiencele? Am avut colege de facultate din Ucraina si le recunosteam de departe dupa parfum si dupa impletiturile de vis pe care le purtau. Ele comentau despre noi cat suntem de “proaste” ca dam bani pe parfumuri fake si nu stim sa le deosebim. Era inainte de anul 2000 si nu aveam nici noi si nici ele bloguri de beauty, Insa ele chiar erau educate de acasa intr-un spirit al elegantei. Despre ucrainience vorbesc. Si da, erau si ele sarace si mancau in pauze covrigi. Si tot nu pot generaliza ca anumite natii au femei model sau mai interesante decat altele. In fiecare natiune si etnie exista femei model, femei de la care ai ce invata doar privindu-le. Totul e sa stii sa alegi. Si sa eviti clisee.
Una peste alta, frantuzoaica aceea de care tot vorbim astazi nu prea mai exista, exista doar legenda ei si o alta realitate. Iar daca doamna Macron la 64 de ani pare asa o revelatie, trebuie sa o spun si sper ca buna mea prietena sa nu se supere pe mine ca o pomenesc. Si eu am o doamna Macron a mea, de vreo 60 de ani si un pic, bona baietelului meu, care este un model de eleganta si discretie. Bunica mea, de 80 de ani, este si ea alta doamna Macron a mea care stie inca diferenta intre un tiv bine facut sau nu si daca un tailleur este croit cu cap sau nu. Si nu a pus mana pe o haina Dior in viata ei.
As vrea doar sa intelegem ca nu e cazul sa ne postam mereu pe pozitii de inferioritate fata de aceste culturi considerate majore. Si frantuzoaicele, precum si noi, avem doamnele noastre, precum si pitipoancele de rigoare, si la Bucuresti si a Paris. Trebuie doar sa stii sa alegi.
