Happy Monday (102)

O zi de luni fericita sau Happy Monday, indiferent cum suna, eu am decis inca de vineri ca saptamana asta trebuie sa mi-o dedic. Nu o sa fie vorba de concediu, insa saptamana asta vreau sa fac mai multe pentru mine. Iar lucruri pentru mine inseamna sport si iar sport. Nu am fost deloc o sportiva nici in copilarie, nici in tinerete, m-a apucat tarziu, insa simt ca e cel mai bun lucru pe care il fac pentru mine.

Si astazi am inceput cu pilates, e o forma de sport pe care deja o fac de peste un an si ma ajuta foarte mult. Pilates-ul a fost gandit initial ca o forma de sport de recuperare fizica. Dansatorii si balerinii il foloseau mult. Treptat insa a devenit o forma de sport populara si multi pasionati de miscare au realizat cat de util este. Poti face doar pilates, fara alt sport. Insa daca pe langa alt sport, faci si pilates, se vad rezultatele deja dupa primele 3-5 luni de practica regulata.

Pe mine ma ajuta ca sa pot executa cat mai bine tehnicile de shotokan traditional si sa rezist la antrenamentele de pe dojo. In acelasi timp, contracareaza acest stat la birou de care nu am cum sa scap. Stiti cum e, painea se castiga muncind. Iar momentan munca mea inseamna si multe ore la calculator.

Daca sunteti din Bucuresti, va recomand studio-ul de pilates unde merg eu, se numeste PYM Sunrise. Sunt multe studiouri de pilates si nu strica nimanui sa incerce macar o sedinta. Eu am bafta sa imi fie super aproape si as merge zilnic. Este totusi un sport relativ scump pana la un punct, asta ma tine pe loc in a merge zilnic.

Daca la o sala lasi cateva sute de lei pe luna si poti merge zilnic, la pilates se lucreaza pe aparate diverse – reformer, ov, exercitii la saltea coordonate de antrenor – iar coordonarea facuta de un instructor este foarte necesara. E important sa fii urmarit daca faci miscarile corect, daca respiri cand trebuie. Nu e ca un mers pe banda si ridicat de greutati. Eu iau cate un pachet de 10 sedinte care costa 1200 de lei care imi ajunge o luna si un pic, depinde de perioada. Am o sala de fitness in apropiere unde ma costa 400 lei abonament lunar, sa intru de cate ori vreau, insa am fost si nu ma ajuta deloc. Ca sa lucrez cu greutati si sa stau pe o banda, pot face si acasa. Prefer mersul pe jos in aer liber decat sa stau pe o banda intr-o sala unde mai transpira 20 langa mine.

Am incercat si la Wordclass o sedinta comuna de pilates, se lucreaza la ,,covoras” si a fost un fiasco. Eram 20 de femei inghesuite, antrenoarea nu avea cum sa ne coordoneze pe toate, striga la noi ca sa o auzim si aveam nivele diferite. A fost un haos, nu mai vreau sa repet experienta.

Mergeam la sala de fitness la un moment dat si chiar nu simteam nici un castig. Sunt destul de disciplinata sa fac aceleasi lucruri acasa cu un set de gantere, un elastic si mi-am agatat si TRX de tavan. Plus ca am oroare de vestiarele mereu inghesuite si mirosind a diverse. In plus, la orice sala am mers, cu orice antrenor am lucrat, am observat ca sunt obsedati ca toata lumea sa slabeasca. Nu conteaza ca eu chiar nu am nevoie sa slabesc, mi se spunea ca totusi 2 kilograme as putea sa mai dau jos si eu ma uitam ca la desene animate.

Explicam mereu ca fac shotokan unde, credeti-ma, ca am nevoie de niste calorii in plus si un pic de grasime pe mine sa rezist la o executie a unui exercitiu de tip kata si de 10 ori la un antrenament. Si antrenorii strambau din nas cand le spuneam ca am depasit un pic 50 de kilograme, ca musai trebuie un 48 si ca totusi am ceva grasime pe abdomen. Le replicam ca sunt femeie, ca am peste 40 de ani si nu vreau sa fiu model de body building. Plus atatea discutii duceam cu ei despre faptul ca nu mananc carne. Chiar ma obosea toata tevatura asta.

Stiu ca sunt persoane ce se inteleg bine cu salile de fitness, eu una nu am reusit. Pot mentiona ca ceva pozitiv doar antrenamentele de la Urban Masaj cu Razvan, cred ca singurul antrenor care a inteles ca nu vreau sa slabesc, ca sunt o femeie peste 40 de ani care m-am apucat de sport tarziu si ca am propriul meu ritm. Daca sunteti din Constanta, aveti bafta sa il gasiti pe Razvan la Worldclass ca antrenor de inot.

Daca e sa concluzionez, pentru mine orientarea catre acest stil de viata a insemnat cel mai mare castig personal. La 40 de ani cand fizic si mental te pregatesti de o oarecare resemnare, eu am spus ca m-am resemnat destul toata viata. Mereu am avut alte prioritati, mereu am zis sa fac ce ,,trebuie”. Neavand sansa unui fizic prea incurajator, am zis ca sportul nu e de mine cum mi s-a spus ani si ani, inclusiv de medici, profesori si familie. Nici azi nu sunt vreo sportiva de remarcat, adica am suficient realism sa vad asta. Insa de la luna la luna ma descopar altfel si stiu ca asta e calea mea. Psihologul care m-a ajutat sa depasesc o depresie destul de urata inainte de 40 de ani mi-a zis ca exista oameni care traiesc subjugati pana la un anumit moment, apoi renasc fiind exact ce sunt ei in esenta. Banuiesc ca asta e si povestea mea.

Gandul de azi: poti fi tu oricand vrei.

Poza de mai jos e de la studioul de pilates unde fix din sala de antrenament vedem aceasta magnolie fascinanta.