Happy Monday sau lunea fericita este manifestul meu pentru a considera orice zi un nou inceput. Cu atat mai mult un manifest pentru ziua de luni care ani de zile mi-a fost un fel de spaima suplimentara.
Cred ca anul acesta bunicul meu ar fi implinit 90 de ani sau mai mult, din pacate anul nasterii l-am uitat, stiu sigur ca era cam inainte cu vreo 3-4 de 1937, anul nasterii bunicii mele si al sotiei lui. Dar stiu ca ziua lui de nastere este acum in aprilie. De ce il pomenesc pe el? E singurul meu model real de viata dintre barbatii din familia mea. Din pacate, a plecat dintre noi pe la 71 de ani. A plecat lasandu-mi un capital de incredere din care m-am hranit si ma hranesc si azi. Plus ca am construit si eu lucruri pe el. Pentru ca tot el m-a invatat prin puterea exemplului ca din orice poti face ceva si oricand o poti lua de la capat. Si multe altele, as putea scrie o carte despre el. Nu a fost un sfant, departe de mine gandul acesta, insa cred ca multe lucruri sfinte se pot instrumenta prin oameni cu o vointa ca a lui si cu o asemenea verticalitate.
Desi sunt foarte femeie – o exprimare evident gresita si care zgaraie privirea unui filolog – daca as fi fost baiat, as fi avut si mai multe de invatat de la el.
Eu am un ,,happy monday” pentru ca realizez cat de bine a fost sa am asemenea modele reale si vii in viata mea. In lumea de azi inca exista asemenea modele, dar sunt cam puse pe la colt.
Am avut cred ca acum un an o conversatie cu Ana Maria Branza, scrimera romanca, adica sportiva in disciplina scrima, multipla campioana olimpica. In 15 minute de conversatie, am avut tendinta de a ma apleca in fata ei de 10 ori, insa contextul social monden m-ar fi facut sa par un bufon. O urmaresc de atunci in Social Media, am mai zis uneori cate ceva despre ea, evident cu prea putin ecou.
Daca as fi o autoritate pe undeva in varful ierarhiei de azi, as da Anei Maria forta sa gandeasca sisteme de educatie si de motivare pentru adolescentii de azi, dar si pentru adulti. Automat mi-a devenit un model de conduita prezent astazi si din care ma pot inspira. Imi povestea despre greutatile din acest sport, un sport nu foarte popular la noi. Imi pare rau sa o spun, dar daca nu dai cu piciorul intr-un balon si nu aduni lume pe stadion care sa urle, nu esti sustinut financiar asa cum trebuie. Mi se pare o mare nedreptate facuta atator forme de sport si favorizarea football-ului. Majoritatea finantarilor se duc acolo, dar tot noi ne plangem ca societate ca nu mai avem modele si ca footbalistii apar in interviuri cu un discurs agramat. Scrima este un sport al elegantei si al onoarei. De ce oare nu am vrea ca baietii sa faca mai degraba scrima decat football? Bineinteles ca si fetele sunt mai mult decat potrivite cu acest sport.
De ce nu avem forta sa identificam modele reale existe astazi printre noi? Pe langa Ana Maria Branza sunt convinsa ca fiecare aveti macar un exemplu. Il lasati in comentarii?
Gandul de azi: orice zi e un sansa la un nou inceput care sa iti umple sufletul cu lumina.
Sursa poza titlu: Pexels.com
