Vine lunea fericita, am un Happy Monday pentru mine si pentru voi. Am mancat jumatate de patratica de ciocolata neagra bio inainte de a incepe articolul si am platit si niste facturi, asta ca sa incep saptamana bine. Aud atat de multi oameni cum se plang de diverse in ultima perioada, realizez ca de fapt trebuie sa ne bucuram ca avem facturi de platit, ca avem drumuri de facut, asta inseamna ca suntem bine, functionam, alergam, respiram! Daca poti respira, poti face enorm de multe lucruri. Daca poti merge, ai toate motivele sa dansezi. Fa ceea ce poti face si cat poti duce.
Stiu ca ne lamentam toti acum ca nu avem iarna, ca aceasta incalzire globala ne da atatea tragedii. Sa nu uitam ca ne-am facut-o cu mana noastra, da? Uite tot inainte sa incep acest articol, am fost la bucatarie sa scurg uleiul dintr-o tigaie intr-un bidon unde adun uleiul uzat si il predau la o benzinarie unde se colecteaza ulei uzat pentru reciclare. Cum faceam acum cativa ani? Pai bagam detergent grupa mare si mizeria o varsam in chiuveta, spalam apoi bine chiuveta, totul era bine si frumos, tigaia curata, bucataria curata si eu, o gospodina obosita respectabila. Nici prin cap nu imi trecea ca acel ulei ajuns in canalizare este o drama ecologica.
In acest weekend, nesperat de cald pentru inceput de februarie, am avut prima iesire in natura mai salbatica, ocazie cu care Max ne-a aratat ca el chiar este foxterrier si, desi traieste la bloc, are aptitudinile lui ancestrale foarte active. Atat de fericit a fost sa sape in nisip, sa dea cu nasul in movilitele de pamant facute de cartite, incat cred ca a reusit sa transmita asta nu doar noua, ci si voua, celor care ati vazut pozele de pe Instagram.
Eu am avut bafta sa dau peste un copac pur si simplu incredibil de frumos si de primitor. Radacinile lui formau un chaiselongue, ce mai , un adevarat living. Rar mi se intampla sa atipesc aproape pe un copac. Iar poza acestui articol este surprinsa de fiul meu dupa ce l-am rugat frumos sa mai faca el o poza cum doar el stie sa faca. Nu este editata, nimic, asa a iesit cu telefonul. Asta e Dunarea noastra, hai sa avem mai multa grija de ea ca stim sigur cum.
Concluzie: fericirea e aici, multumeste-i ca e acolo. Unde? In tine, uite chiar acolo.
