Pe paginile unui jurnal de toamna ar trebui sa fie ceva ganduri melancolice. Niste frunze ruginii ar exalta textul si incarcatura semantica. Eu as spune ca toamna mea e cel mai frumos omagiu adus respiratiei. Si cum de felul meu mereu am fost anxioasa, iar respiratia a fost mereu ca un barometru al starii mele, raman in zona asta. Iar cum vara mereu ma chinuie cu toate tipurile de polen, toamna ma lasa sa respir. Si cum e si mai bine, toamna mi se pare ca se aduna in aer cele mai polarizante mesaje olfactive.
Imi place sa miros toamna fructele, legumele, dar si acel iz al frunzelor ce mor. E un amestec de eros si thanatos impins la extrema.
Am vrut sa ma bucur si mai mult de inceputul de toamna si am ales sa merg iar in Afitos, un sat vechi din Grecia pe malul Marii Egee. Un loc ce imi da mereu senzatia de familiaritate, de loc rupt din delirul actual. Un loc unde pe plaja se aude jazz, iar la cafenele auzi melodii din anii 90. Vin turisti din diverse tari, majoritatea sa admire peisajul. Oamenii stau de vorba pe plaja si citesc, Ce poti sa vrei mai mult? Pisicile si cainii localnicilor umbla nestingherite si socializeaza comic cu fiecare turist. Risti ca o pisica sa plece cu pestele tau din farfurie oricand si e tare amuzanta treaba asta.
Anul trecut am facut un vlog de acolo, cred ca si acum doi ani am mentionat ceva, insa anul acesta am facut doar poze pe care le-am mai distribuit pe Instagram. O sa mai pun unele dintre ele si in acest articol.
Imi spunea cineva candva ca intrarea in epoca maturitatii are ceva din turbulenta adolescentei, insa un pic dramatizata de fiorii mortii pe care vrei nu vrei ii percepi. Imi plac budistii din punctul acesta de vedere, pentru ca ei se pregatesc pentru asta si pregatesc trecerea in viata urmatoare.
Intotdeauna mi se pare prea putin cat stau in Grecia, in special in Afitos.. Am fost o singura data doua saptamani consecutive si ma gandesc serios sa repet experienta.
In Afitos merg mereu la o farmacie dintr-o cladire veche, e foarte pitoresc magazinul si mereu sunt multe cosmetice din marcile locale. Intotdeauna iau ceva de la Korres sau Apivita, depinde de moment, dar si din diverse marci ce nu le cunosc.
Acest jurnal de toamna va continua, e anotimpul meu preferat.
