Jurnalul de vara ajung la pagina 4 este mai estival si mai intens impregnat de spiritul solar decat normal. Sunt de cateva zile in Grecia, la malul Marii Egee, intr-un sat numit Kriopigi. La peste 500 de km de noi este Atena si zona cu incendii. Am norocul sa fiu intr-o zona neafectata de aceste tragedii, insa nu pot ramane complet insensibila la acest lucru.
Vara e frumoasa aici. E practic asa cum ar trebui sa fie orice vara. Cu oameni calmi, care se retrag din calea Soarelui cand devine prea puternic si care isi vad de treburi pe langa casa. Sunt a treia oara in Grecia si de fiecare data sunt impresionata de calmul acestor oameni. Fireste ca au si spiritul acela mediteranean de petrecere si vitalitatea aceea sustinuta de mediu, insa in relatiile de zi cu zi sunt calmi, relaxati si foarte amabili. Auzi rar un claxon, pe plaja oamenii vorbesc moderat, la fel in taverne. Nu este muzica stridenta, nu sunt tinute sau atitudini stridente.
Zilele trecute am remarcat doua femei vorbind pe plaja. Trecute de 45 de ani, am estimat eu, insa se vedea ca sunt prietene cu sportul si purtau o conversatie la ton incet. Gesturile lor foarte frumoase si postura mi-au atras atentia. La ceva vreme am remarcat ca erau un cuplu homosexual. Dar extrem de echilibrat si se vedea doar din priviri ca le placea sa stea impreuna, s-au dus spre mare de mana impreuna pentru scurt timp. Nu a fost nici un gest indecent si nimeni nu a privit ciudat spre ele. Eu le-am privit cu admiratie. Fara sa vreau am comparat scena cu multe scene de pe plajele de pe la Neptun sau Olimp care ma faceau sa umplu de furie. Cupluri hetero unde dupa 10 fraze se ridica vocea si cineva scapa un injuriu scurt cu replica imediata.
Fireste ca am vazut si multe cupluri hetero cu atitudine extrem de frumoasa, insa armonia dintre cele doua femei mi-a placut mult. Am comparat asta si cu un incident pe care l-am avut cu un cuplu de lesbiene din Romania, extrem de agresive si insistente care considerau ca orice femeie pe care ele o placeau, trebuia sa fie ca ele. Practic de atunci am ramas cu o teama fata de femeile de orientare homosexuala. Apoi am avut si un alt mic incident cu o persoana oficial hetero, dar care la consum mai ridicat de alcool avea tendinte homo facute de circ. Sunt o persoana extrem de deschisa la minte, insa nu tolerez niciodata agresiunea, mai ales pe plan sexual. Mi se pare cea mai abjecta forma de limitare si lipsa de respect.
Sa ma intorc la lucrurile frumoase de aici. Imi place sa vad pe plajele semisalbatice oameni care pur si simplu stau, privesc marea, citesc, fac yoga sau alte sporturi. Imi plac mult oamenii in varsta care nu se cramponeaza de lentoarea miscarilor sa se bucure de mare. Nici un fel de stridenta. Am vazut o singura pereche de silicoane foarte vizibile la un ,,beach bar”, in rest foarte multi oameni asa cum sunt ei. Acum 2 ani cand am fost ultima oara pe o plaja mai populara in Romania, parca era showul unei clinici de chirurgie estetica. De asemenea, hainele, tinutele de plaja pe care le vad de fiecare data aici tin de relaxare si de simplitate. Nici un logo nu striga de pe prosoape sau de pe costumele de baie.
De cate ori vin in asemenea locuri ma intreb de ce nu raman aici. E mai usor sa fii turist. Si asta o admit fara ezitare. Nu e cea mai usoara viata aici pentru localnici. Ei chiar muncesc serios pe parte de turism, culturi de masline, sunt arsi de soare si acum tematori de incendii. Ii vad pe toti proprietarii de taverne, pensiuni, magazine, muncesc cot la cot cu angajatii si chiar mai mult. Fireste ca au si ei figurile lor, insa turismul chiar nu e usor. E o industrie in care daca intri, nu mai ai weekend si uneori nici nopti linistite.
Lucrurile par simple cand le privesti de pe plaja sau de la masa unei taverne, insa cred ca grecii, din ce am vazut pana acum, au darul de a modera orice fir de neliniste chiar si din ei insisi.
