Olivier Cresp, de la Angel la Akro, un inger si demon al parfumeriei contemporane, interviu

Olivier Cresp este cu certitudine unul dintre cei mai prolifici parfumieri ai acestei epoci. Si as spune ca a fost nascut sa fie parfumier. Nascut in Grasse, intr-o familie ce se ocupa de materiile prime pentru parfumuri, a fost impactat de foarte tanar de tot ce inseamna ingrediente, procese de distilare. Practic a si facut un experiment la 8-9 ani ce nu a fost prea apreciat de mama lui, insa cu siguranta prevestea ceva, Olivier avea sa devina un parfumier de elita.

A facut scoala de parfumieri in Franta, la Grasse, cum era si firesc, a plecat apoi la un stagiu de pregatire intens in Statele Unite unde a invatat tot ce tine de marketingul aromelor, nu doar pentru industria parfumeriei, insa si pentru alte industrii, precum cea alimentara, unde conteaza mult combinatia si sursa aromelor. A lucrat 12 ani pentru Quest, apoi a devenit parfumier in cadrul Firmenich. In 2006 a fost numit maestru parfumier. In prezent are si marca sa Akro Fragrances, coordonata de fiica sa si ginerele lui. Este o marca ce il reprezinta si in parfumurile Akro ii veti recunoaste notele preferate, insa si dorintele sale ca parfumier.

Interviul cu Olivier Cresp a fost pentru mine o mare bucurie, a fost un moment care mi-a confirmat ca oamenii de valoare reala au capacitatea de a deveni interlocutori placuti intr-o conversatie relaxata, dar concentrata in informatii si emotii. Daca va simtiti confortabili cu limba franceza, clipul va asteapta pe Youtube. Insa in acest articol, aveti rezumatul si traducerea acestui interviu.

Mi-e greu sa gasesc prima intrebare, insa cred ca o mare curiozitate avem toti: cand a decis Olivier Cresp sa devina parfumier?

Olivier Cresp: M-am nascut la Grasse, aproape de Cannes, Grasse fiind capitala parfumului, tatal meu si bunicul meu erau comercianti de materii prime pentru parfumuri, le cumparau de la producatori si apoi le vindeau spre cei ce cautau aceste materii prime. Erau specializati in ,,citrus” italian, adica tot ce inseamna bergamota, lamani, portocale, mandarine, grapefruit. Dar erau specializati si pe florile specifice zonei Grasse, precum iasomia, trandafirii, tuberoza, garoafe, mimoza si altele. De timpuriu tatal meu ne-a dat noua, celor 3 copii, acest gust pentru materiile prime ale parfumurilor. Ne-a invatat sa mirosim in general, alimentele proaspete. Si fie ca e vorba de sora mea, Francoise, sau de fratele meu, Georges, toti am devenit parfumieri. In ce ma priveste, am avut aceasta pasiune de foarte devreme. La 8-9 ani deja stiam ca vreau sa fiu parfumier.

E ceva precoce. De obicei la varsta asta baietii se joaca cu masinutele si au alte preocupari.

La mine era o realitate evidenta, voiam sa fiu parfumier. Stateam la Grasse, acolo erau fabricile, firmele ce faceau parfumuri, tot, pentru mine era clar ca singura meserie pe care o vedeam era de parfumier.

Cred ca pe langa faptul ca v-ati nascut intr-o zona a parfumeriei, inclusiv genetic aveati un bagaj care va ducea spre aceasta meserie.

Cu siguranta. Daca parintii mei ar fi fost medici, poate ca si eu as fi fost medic. Sau daca ei erau avocati, as fi devenit avocat. Cand am dat bacalaureatul, mama a spus ca ar fi bine sa ma fac avocat ca sunt prea multi parfumieri in familie. Dar chiar nu aveam chef de asta. Si aici tata mi-a fost de ajutor, m-a trimis la un stagiu in US, pe parfumerie, trebuia sa invat si engleza, cromatografie in faza gazoasa, am facut si stagii pe arome alimentare. Asa am invatat multe si am acumulat multe idei.

Ati avut totusi vreodata ideea ca ati fi putut fi altceva decat parfumier? Mai sunt crize prin care trecem in viata si avem senzatia ca am putea fi altceva.

Nu, nu este cazul. Ca si tatal meu spun ca sunt parfumier si nu as sti ce sa fac altceva. Practic de 45 de ani asta fac, citesc mult, fac si sport. Am si o viata persoanala foarte intensa si plina. Acum cu fata mea am marca Akro. Practic viata mea e plina, frumoasa, totul in jurul parfumului.

Cand creati un parfum aveti vreodata in minte o persoana? Si intreb asta pentru ca ma gandesc la parfumurile Angel sau Ange ou Demon, acest Ange/ Angel are o reprezentare sau e doar ceva ideal?

Sunt mereu atent la semne, e mereu un sens in viata. Sunt si putin superstitios. Si stiu sigur ca undeva deasupra mea este un inger care ma ghideaza, care ma protejeaza.

Am mai remarcat de asemenea acest antagonism Angel si Light Blue. Mie mi se pare polarizante, adica mi se pare ca cine ar crea Angel nu ar putea crea Light Blue.

Da, sunt etape in evolutia mea. Prin 1990-1992 cand lucram pentru Angel stiam ca e un parfum de contrast. Vezi sticla albastra si zici ca e un parfum glacial, rece, dar de fapt este opusul. Este un parfum hipersenzual. Light Blue nu e deloc un parfum de contrast, am mers pe pistele Dolce & Gabbana, pe ce inseamna sudul Italiei, sa traiesti acolo. Asta am incercat sa transmit la dolce vita din acea zona. Pentru ca parfumeria pe care eu o creez este figurativa, ca un tablou. Incerc sa fiu cat mai aproape de ceea ce vreau sa redau. Vorbind despre Akro, Haze este parfumul ce vrea sa redea mirosul de canabis. Vorbeam cu o ziarista astazi si imi spunea ca acest parfum este foarte realist. Dar sa fie si purtabil. Intai este ideea, apoi este tehnica. Si apoi stilul.

Printre parfumurile cautate este Midnight Poison de la Dior. Sau Gloria de la Cacharel. Nu le mai gasim si oare aveti intentia sa le reeditati?

E o intrebare tare buna. Dar eu sunt doar creatorul, dar eu lucrez pentru clienti, marci. Ei decid strategiile si uite ca pe anumite parfumuri se decide sa nu se mai investeasca. Poate ca as putea vreodata sa le reeditez. Dar trebuie sa respect decizia marcilor de care tin aceste parfumuri. Cum este cazul Black Opium de la Yves Saint Laurent, unde particip, este un proiect mare. Facem flankere in fiecare an pentru ca au potential mare.

Midnight Poison realizat in 2005-2006 a mers cativa ani. Dar atat. Pot fi reluate aceste parfumuri, dar innoite, singura problema este timpul ce trebuie dedicat pentru a reinterpreta un asemenea parfum.

Legat de timp, cat dureaza crearea unui parfum? Cand va dati seama ca este gata.

Asta e o intrebare tare buna. Undeva la 2 ani lucrez pentru un parfum. Lansarea se face insa dupa un an de la finalizarea lui. Sunt si parfumuri la care se lucreaza 5-7 ani. E o meserie de pasiune, dar si de ,,patience”, rabdare. Cine decide cand e gata? In cazul Akro eu decid cand este gata. Dar pentru marcile pentru care lucrez, prin testele clientului se stabileste care e versiunea finala. Si tot ei decid tematica si lansarea. Acum lucrez parfumurile ce vor iesi in 2024 si 2025. Totul este calculat, planificat.

Pentru ca ati mentionat Akro, voiam sa stiu daca simtiti ca o eliberare atunci cand lucrati pentru propria marca?

Buna intrebare, pentru ca aici eu risc. Suntem putini in firma, vrem sa fim diferiti. Noi avem parfumuri care rup regulile parfumeriei, sunt parfumuri polarizante. Eu ma adresez acelui 2% de iubitori de parfumuri care sunt pasionati si recumpara. Ascult si parerile distribuitorilor, dar selectez si aleg. Incerc sa ma gandesc ca parfumurile mele se adreseaza mai multor piete si sa fiu consensual, nu comercial.

Din pacate astazi remarc ca este mai mult ,,comercial” decat ,,consensual”. Marcile de nisa se duc usor catre mainstream.

Asa este, inainte aveam zona de fine fragrance si nisa, acum oarecum nisa migreaza. La mine nu e cazul, ceea ce fac cu Akro este nisa pura, parfumuri care indraznesc, cu risc, prefer sa vand doar 10.000 de flacoane decat 10 milioane.

Cum vi se pare acest mediu de noi parfumieri care devin parfumieri online?

Aici trebuie pusa putina ordine. Avem in Franta o asociatie in acest sens, SFP – La Societe Francaise des Parfumeurs. Seamana un pic cu situatia arhitectilor unde nu poti fi fara studii. Si sunt si azi atatea scoli de parfumerie, scoala de la Grasse, ISIPCA si altele. Nu poti deveni parfumier amestecand in propria bucatarie paciuli si iasomie.

De asemenea aceasta explozie de parfumerie araba, care apare peste tot.

Calatoresc mult in aceasta zona, si in India, si acolo exista aceasta cultura a mirosului, a parfumului. Orientul Mijlociu inspira parfumeria europeana cu siguranta. Sunt aceste parfumuri construite in jurul zonelor lemnoase, precum oud-ul care mie personal imi plac. Si in Light Blue am niste note lemnoase care sunt inspirate din zona orientala.

Iar ca influente, in industria de azi vad clar formata parfumeria americana, cea europeana, apoi si cea rusa si apoi cea orientala.

Ca intrebare finala, ce asteptam anul acesta? Poate ceva nou la Akro.

Deja in seria Akro sunt 6 parfumuri, suntem de 3 ani si va urma un al 7-lea parfum la inceput de aprilie. Nu pot spune inca despre ce este vorba. Va fi un parfum nou, foarte nou, si tine tot de adictie, ca si celelalte parfumuri, o adictie ce tine de 25-30% din populatie. Si am inceput deja sa il port eu sau sotia mea si suntem intrebati ce este. E o formula simpla, mi-a luat doi ani pentru a o lucra. Poate vom lansa un al 8-lea in septembrie, dar vedem, mergem tot pe ideea de adictie. Al 7-lea parfum mi se pare poate cel mai frumos, mi se pare ca va fi un hero fragrance, desi astazi Awake se vinde foarte bine. In Rusia vindem foarte bine Haze.

Noutatile vor fi si in Romania? Doar la Beautik?

Da, va fi si in Romania, imi pare rau ca nu suntem prezenti in mai multe magazine, incercam sa fim in mai multe magazine. Dar puteti cumpara si de pe site-ul nostru Akro.

Cred ca asteptam toti al 7-lea parfum Akro, desi inca suspinam dupa Midnight Poison sau Gloria. Ce am retinut din acest interviu este echilibrul dintre ,,inger” si ,,demon”. Pasiunea, talentul, familia, calatoriile, sportul, noua marca, totul devine un melanj firesc in cazul lui Olivier Cresp. Si totusi exista un fir curat al disciplinei, al meticulozitatii in a descoperi acele parfumuri care te fac sa oftezi de placere sau uimire.

Update: noul parfum a fost deja lansat online, se numeste Ink.