Va atentionez ca este prima mea postare de fashion si primul meu examen in fata voastra ca si aspirant la titlul de “fashion blogger”. Totul a plecat de la o invitatie la un eveniment, la Scholl si de la o munca de convingere cu mine insami ca pot scrie si despre cum ma imbrac, nu numai despre cremele pe care le folosesc.

Ati vazut articolul meu scris despre noul beauty gadget de aranjat picioarele  de la Scholl si despre faptul ca am fost invitata la evenimentul de lansare…banuiesc ca da :). Invitatia la eveniment venita pe mail inspira soare, lumina, texturi albe si plaja. Era trecut si un dress code….ceva ce mentiona oricum ca tinuta trebuie sa fie eleganta, cu focus pe zona pantofilor si apoi dezvoltata in restul tinutei. Nu simteam ca mergea sa ma duc cu o tinuta all black ( varianta cea mai comoda) cum era deja setat in capul meu cand am vazut ca evenimentul era seara, dupa 18:00, si intr-un loc select, Stejarii Club. Asa ca am luat sifonierul la cotrobait.

Si in mintea mea era si mai clar ca trebuie sa merg pe nuante deschise, sa atentez si la alb…desi afara era cam frig si la meteo zicea de ceva racire a vremii. Si stiam ca albul poate sa imi faca feste, ca specialistii in moda spun ca albul e o culoare greu de purtat, te mai lateste, te sterge un pic din peisaj, iar daca silueta nu e impecabila….poti fi pe lista gafelor.

Dupa 20 de minute de suceala in fata oglinzii , a pisicii , a baietelului meu si a bonei,  a iesit tinuta asta.

Pantofii – sunt cumparati pentru nunta :)….dar acum 5 ani :). Sunt romanesti, de la un magazin de producator dintr-un Mall, nu mai retin daca Plaza sau Vitan. Sunt piele 100%, calapod foarte comod, am dat atunci 250 de lei pe ei, sunt lucrati extrem de bine si parca sunt facuti pe piciorul meu. Deci sunt pantofii mei de mireasa, am fost o mireasa foarte simpla si fara multe decoratiuni pe mine.
Pantalonii – sunt Koton ca si marca, cumparati de dinainte sa raman insarcinata….deci undeva inainte de 2010.
Cureaua – nu mai retin, este oricun un no name, insa nu este cea mai potrivita, Jules ( Beauty by Jules)  si Aleka ( Sunshine Sarah) mi-au recomandat curele mai subtiri, suprapuse eventual…si au dreptate. Next time asa o sa fac, fetelor, multumesc!
Bluza – este Guess , luata la super reduceri de pe Fashiondays.ro tot prin 2009, stiu sigur ca a fost sub 100 de lei, am un principiu de nu da pe o haina mai mult decat mananc intr-o saptamana, decat daca este chiar o piesa de mare arta.
Floarea din piept – este Accesorize, cea mai recenta ca si istorie, cumparata in 2011pentru o tinuta de seara.

Mi-a placut mult cum a iesit poza, ma gandeam ca albul o sa ma lateasca un pic sau o sa par foarte stearsa. Desi nu stiu de ce, instinctiv dupa ce m-am imbracat simteam ca o sa ies bine si in poza, contrar teoriilor citite pe diverse site-uri si bloguri de fashion.

Pozele trimise de organizatori, Image PR, chiar mi-au confirmat ca instinctul meu nu e asa slab in evaluare si ca uneori nu trebuie sa merg dupa canoanele din moda.

Ca idee imi propun sa fiu un fashion blogger mai cu picioarele in realitatea noastra, adica a majoritatii femeilor care nu putem sa ne luam saptamanal o pereche noua de pantofi sau o geanta noua….nici macar din fiecare colectie de la H&M sau C&A desi am vrea asta :). Eu cred in combinatii reusite din haine nu foarte reusite ele in sine, luate separat.


Cred mult in investitiile in pantofi, bijuterii si genti….si pe termen lung, dar nu vad logica sa dau 200 de lei pe o bluza de zi cu zi nici daca as avea acesti bani si daca bluza vine de la cel mai celebru designer….dar arata ca si o bluza no name.

Orice femeie poate arata super bine daca inainte de a iesi din casa se uita in oglinda din cap pana in picioare, cu tot cu pantofi si geanta si daca in mintea ei apare mesajul “wow, ce bine arat“…daca nu apare acest mesaj spontan…..poate sa fie imbracata si cu Chanel sau cu haine de la SH, efectul va fi acelasi, adica tern si in defavoarea ei. Si nu conteaza ce spune ea si ce afiseaza….conteaza daca acel mesaj a aparut spontan in mintea ei.

Am acum nevoie si de parerile voastre, ale celor care ma cititi sau nu…si ca de obicei, criticile ma ajuta mai mult.

Written by Ana Maria Tatucu