In vara aceasta, am avut ocazia sa il intalnesc pe Damien Flynn, responsabil de marca la nivel international pentru Parfums de Nicolai. Un eveniment rar, intr-o perioada cand tot ce inseamna socializare si evenimente au fost limitate. Discutia cu el m-a insufletit atat de mult, incat am acceptat invitatia de a o cunoaste personal pe Patricia de Nicolai, desi in suflet aveam si retineri, teama, timiditatea de a cunoaste un om de o valoare uriasa in istoria parfumeriei, nivel ce imi depaseste capacitatea mea rationala si emotionala. Nu stiu daca in viata asta voi mai cunoaste un descendent direct al familiei Guerlain si un parfumier cu profilul Patriciei de Nicolai, dar momentul acesta ma face sa sper si sa ma eliberez de atatea temeri si retineri.
Perioada aceasta nu e deloc propice calatoriilor si micilor aventuri pariziene. Totusi, la sfarsit de noiembrie, cu un ghem de emotii si panica, ma urcam in avion cu destinatia Paris, cu liste de intrebari scrise si memorate pentru Patricia de Nicolai. Am citit cartea scrisa de sotul dumneaei de doua ori si inca o data in seara inainte de a pleca din Romania. Am urmarit atatea clipuri si interviuri incat ma intrebam ce as mai putea eu sa o intreb. In avion inca mi se invartea capul cu aceste intrebari si atunci am hotarat ca as vrea mai mult sa cunosc omul, femeia, mama, acel suflet din care a plecat toata aceasta cariera care inca e in plina dezvoltare.
M-am dat jos din metrou in zona muzeului Louvre, am luat-o usor pe strada Richelieu si ma gandeam ,,Doamne, in cateva minute eu o sa fiu in fata Patriciei de Nicolai“. Bine ca nu eram singura, am fost insotita de fiul meu si de un foarte bun prieten, Coco, care se si ocupa de parul meu de peste 2 ani, il stiti din vlogurile mele. Aveam senzatia ca imi pierd si cuvintele, si gesturile potrivite parca ma paraseau si totodata eram atat de entuziasmata. Am ajuns in boutique Parfums de Nicolai pe Rue de Richelieu, foarte aproape de muzeul Louvre. O zona care respira si expira istorie la fiecare secunda. Am intrat in magazin, atmosfera era atat de calda si primitoare incat angoasa a inceput sa se dizolve, am inceput sa miros parfumurile, sa stau de vorba cu echipa Parfums de Nicolai si la un moment dat a aparut Patricia de Nicolai. Si atunci panica s-a dizolvat complet, am facut cunostinta si am coborat in laborator.
Biroul Patriciei, simplu, elegant si minimalist, organizat la milimetru are in fiecare colt si pe fiecare raft o dovada a artei parfumeriei si a unui suflet iubitor de arta in adevaratul sens al cuvantului. Pe masa les mouilettes pregatite si grupate de testare, fise cu formule, dosare, mostre…. Prin geam, se vede laboratorul si echipa lucrand in halate albe. Totul impecabil, totul aranjat, totul primitor. Pe un perete, arborele genealogic al familiei Guerlain. In alta parte, Ordinul National al Legiunii de Onoare primit de Patricia cu titlul de Chevalier de la Legion d’Honneur. Fiecare colt si fiecare obiect transmite istorie, educatie, pasiune pentru parfumerie.
I-am adus Patriciei o mica atentie, un album de pictura Stefan Luchian si de aici pleaca discutia. Il rasfoieste si este in mod real incantata. Ne amuzam de cat de bine este impachetat, ii spun apoi ca Luchian a creat undeva la inceput de secol XX si ea face cateva analogii cu alti artisti, cu stilul Art Nouveau.
AMT: Da, pictorul este Stefan Luchian, renumit pentru tablourile cu flori. A murit destul de tanar, avea in jur de 50 de ani si a fost elev al marelui pictor roman Grigorescu.
Patricia de Nicolai: Uite si portrete, si flori, uite asta imi aduce aminte de Corot. Chiar minunat ce vad aici, sunt impresionata. Unde se pot vedea tablourile?
AMT: La muzeul de arta din Bucuresti.
PN: Atunci trebuie neaparat sa imi lasati ceva scris pe carte, ca sa imi amintesc de acest moment.
Aici eu am avut parca un moment complet de gol in minte, insa am lasat macar numele si data. Cartea aceasta va sta in biblioteca Patriciei de Nicolai.
PN: Am foarte multe carti despre pictura acasa. Intr-o vreme pictam si eu, dar acum chiar nu mai am timp.
AMT: Stiu ca toata lumea care vine aici sa va ia un interviu va intreaba despre dumneavoastra precum parfumier. Insa eu astazi vreau sa cunosc un pic mai mult omul, femeia si mai ales mama Patricia de Nicolai.
PN ( zambind): …si bunica. Nici nu indraznesc sa imi spun varsta.
AMT: Pentru mine sunt lucruri pur si simplu incredibile, am citit cartea dumneavoastra, am vazut ca aveti 4 copii. Care e reteta, daca pot sa spun asa, cum va descurcati si mai ales cum ati facut la inceput.
PN: Da, acum sunt mari. Dar la inceput chiar era greu. Dar am avut un sot formidabil. La inceputul afacerii noastre el nu lucra in domeniul parfumeriei. Eu lucram intr-o companie mare, Quest devenita apoi Givaudan, si asteptam al treilea copil. Si am zis ca nu mai pot continua acolo cu norma intreaga. Calatorii, sa intalnesc clienti si multe alte lucruri deveneau imposibile cu noul program. Mama mea si soacra mea preluau putin din responsabilitati, dar nu asa mult. Dar cu un nou nascut chiar e greu. I-am spus sotului meu ca nu mai reusesc si ca as vrea sa iau o pauza doi ani. Sotul meu mi-a zis ca imi va fi greu sa reiau dupa atata pauza mai ales intr-un domeniu care avanseaza asa repede. In acelasi timp si el dorea sa isi schimbe domeniul. Se ocupa de un lant de magazine de optica medicala, lentile de contact, domeniu foarte nou la vremea aceea in Franta. Era si pentru el un moment cand ajunsese ca la capatul unui proiect, nu era optician, era un foarte bun manager. Si atunci mi-a zis ca ne vom ocupa de parfumuri, creem o marca. I-am spus ca a innebunit. Dar el mi-a zis: iti vei organiza timpul cum vei dori. Cand lucrezi intr-o firma ai un program anume, concediile intr-un anumit fel, iar copiii au si ei multe zile de vacanta. Dar sotul meu a spus asa, tu te ocupi doar de creatie si laborator, eu fac restul. Asa am inceput, iar o perioada lucram doar dimineata, de pe la 9 la ora 13:00. In felul acesta, ani de zile copiii mei nici nu au simtit ca eu lucram. Ii duceam dimineata la scoala, la 5 cand ii luam eram apoi cu ei. Astfel eram foarte prezenta in viata lor. Cand ei aveau vacanta, faceam si eu concediu, e drept cand esti cu copiii in concediu nu e chiar vacanta. Apoi cand fata mea a intrat la gimnaziu, ea e al 4-lea copil, am inceput sa lucrez cu norma intreaga pentru ca nici ea nu mai avea nevoie de mine toata ziua. Si apoi treptat am ajuns sa lucrez foarte mult, mai mult decat o norma intreaga. Dar asa m-am organizat si ceea ce era bine era faptul ca eu lucram la mine, pentru mine. Ma uit acum la asociatii mei, colegii mei din laborator, au si ei copii mici, noi fiind o structura mai mica ne mai putem organiza si altfel. Dar da, ca femeie este mai greu.
AMT: Am citit in cartea dumneavoastra si despre istoria familiei Guerlain un pic. Exista vreun punct comun al femeilor Guerlain, mai este si o alta femeie din aceasta familie care a intrat in lumea parfumeriei?
PN: Pentru parfumuri nu, dar in alte domenii da. In generatia mea, eu am fost singura. Asa mai departe, este fiul verisorului meu, Paul Guerlain care a ales parfumeria ca si cariera.
AMT: Da, da, Paul Guerlain, chiar il urmaresc pe Instagram.
PN: Si mai am o nepoata, mai indepartata, care a intrat si ea in aceasta profesie. Insa totul e foarte recent. Eu am facut scoala de parfumerie la Versailles intre 1979-1981, insa in epoca aceea scoala de parfumerie nu era asa cunoscuta. Acum sunt atatea scoli de parfumerie. Vedeti acolo, in spatele dvs arborele genealogic al familiei Guerlain, este facut de cineva care a lucrat la Guerlain si care a fost pasionat de istoria acestei familii. Acum sunt atatea ramificatii ale acestei familii, ma gandesc ca sigur vor mai aparea si alti parfumieri. Dar acum foarte recent, mai am doar o verisoara care are propria firma de servicii de telefonie, are 6 copii, insa se ocupa si de afacere si este minunata. Cred ca lucrul acesta il avem un pic in genele noastre. Bunica mea, de exemplu nu muncea, dar se implica in multe activitati sociale, era foarte activa. Mama mea de asemenea a preluat domeniul viticol al familiei. Acum fratele meu se ocupa cu familia lui de acest domeniu viticol din Bourgogne. Iar mama mea, la epoca ei, a preluat administrarea acelui domeniu, ceea ce era foarte dificil. Se ocupa si de copii, si apoi si de vie. Vedeti, viata e lunga, sunt atatea de facut. Si femeile poate se blocheaza un pic, au copii de crescut, insa trebuie sa te uiti pe termen lung. Copiii cresc si practic cam 15 ani e nevoie sa fii foarte prezenta, fireste ca esti alaturi de ei toata viata, dar altfel. Si atunci trebuie sa mergi inainte. Mai ales daca ai facut copii devreme, ceea ce eu sfatuiesc pe toate femeile. Pentru ca apoi ai mai mult timp.
AMT: Ati si avut noroc sa va cunoasteti sotul devreme, eu abia la 30 de ani … ( razand)
PN: Asa este. Uite discutam cu fata mea, care abia s-a casatorit anul trecut, in 2020, sa nu lase sa treaca vremea. Ca apoi va avea cu adevarat timp de cariera. Iar aici va spun direct ca eu am simtit cam la 45 de ani ca reiau cariera in forta. La 45 de ani ai o gramada de timp inainte. Da, discutam lucruri atat de practice…
AMT: Este exact ce imi doream sa aud de la dumneavoastra, dupa ce am citit lucruri despre dumneavoastra, dupa ce am vizionat interviuri. Si asa descopar omul Patricia de Nicolai.
PN: Sigur, si sa va mai spun ceva, mai este si sansa. Am avut norocul sa am un sot extraordinar. L-am pierdut din pacate acum doi ani…
AMT: O, regret, chiar nu stiam. Imi pare rau.
PN: Da, s-a intamplat acum doi ani. Acum il am pe fiul meu care se ocupa de afacere. Sotul meu a murit la sfarsit de an 2019, insa fiul meu venise deja in companie din 2014. Asa ca a fost o tranzitie buna. Am avut noroc aici, se putea intampla ca nici unul din copii sa nu aleaga sa lucreze in firma noastra, chiar nimeni nu e obligat sa faca asta. Insa el are studii pe comert foarte solide, apoi a lucrat in grupul l’Oreal, apoi la Givenchy, a lucrat in Orientul Mijlociu si cand s-a intors a continua munca sotului meu, care era deja obosit. Si apoi el s-a retras si ne-am adaptat.
AMT: Un subiect tare greu, nici mie nu imi place sa discut despre asta, e foarte greu cand ai o relatie atat de solida sa vorbesti despre sfarsit.
PN: Da, e greu, insa in lucrurile acestea nu alegi. A avut o forma de cancer. Si a fost greu, dar copiii erau deja mari si a fost sa zicem mai usor. Am prieteni care au trecut prin asta cu copii mici. Ai mei fiind mari am reusit sa depasim poate ceva mai usor. Am norocul sa am copii minunati, cei mai mari m-au sustinut foarte bine si am reusit sa trecem peste. Noi am construit totul impreuna, asta e extraordinar.
AMT: Asta ii spuneam si lui Damien, dar si Andreei, cea care are parfumurile dvs la vanzare in magazinul din Romania, ca din marca dumneavoastra se resimte acel sentiment de familie. Se simte acea energie. Se simte ca nu este doar o afacere si atat.
PN: Sigur ca da, familia este asa importanta. Mai ales astazi. Vad atatia tineri care pornesc start-up-uri. Apoi cresc afacerea si o vand. Acum multi ani nu era deloc asa. Uite cand ma uit la Atelier Cologne. Aveau un concept frumos si acum au fost cumparati de l’Oreal. Eu si sotul meu nu ne gandeam deloc la acest tip de parcurs. Da, ne gandeam cine va continua afacerea.
AMT: Asta de fapt e intrebarea cea mai grea pe care o am astazi, cine va continua afacerea Parfums de Nicolai.
PN: E intrebarea noastra de aici a tuturor. De asta am si acum o echipa. La inceput, aveam doar o asistenta care venea dimineata. Acum am aici doi asistenti, mai am unul la fabrica. Deja suntem o echipa. Caut pe cineva care va putea relua creatia, mai ales ca treptat poate voi renunta la a lucra cu norma intreaga, cum se zice. Adica, pot lucra dimineata, insa sa pot lua o pauza dupa-amiaza si mai ales sa ma detasez de ce inseamna munca legata de stocuri, achizitii, legislatie, adica toata munca aceasta din spate. Pentru ca din afara oamenii spun vai ce minunat e sa creezi, dar cand e afacerea ta este multa munca in spate. De partea asta administrativa mi-as dori ca incet incet sa ma detasez si apoi sa am si timp sa caut pe cineva sa continue munca mea. Chiar nu am avut timpul sa caut inca.
In plus, am deja creatii in proces de realizare. Sunt parfumuri care poate vor iesi peste un an, deci nu ma ingrijorez. Apoi o sa iti spun ca faptul ca aveam deja de munca atunci cand a murit sotul meu a contat enorm. Cu pandemia, izolarea, multi au trecut prin asta foarte greu. Si Slava Domnului, munca a continuat, mi-am continuat creatiile si asta a fost bine. Si uite asa, ce va urma vor scrie copiii mei. Si apoi nepotii, am 6 nepoti, acum sunt mici, dar nu se stie niciodata . Poate unul dintre ei va fi aici, bine, nu voi astepta atat, dar va fi poate o tranzitie. Dar tin mult ca tot ce tine de marca, creatie, sa ramana aici, in afacerea noastra. Nu neg ca poate peste ani va fi un ajutor din partea unei firme mari, insa mereu va fi un parfumier aici, in interior, al casei Nicolai.
AMT: Cam acestea erau intrebarile mele majore. Mai ales ca am citit atat despre dumneavoastra, iar faptul ca sunt aici e mai mult decat ma asteptam. Totusi nu ma pot abtine sa va intreb ceva legat de parfumeria de astazi. Cand unii devin parfumieri in cateva luni, ce parere aveti despre asta.
PN: Problema este ca aceasta meserie nu este incadrata, de aici pleaca tot. Partea de reglementari adica. Pe vremea vechiului Regim – Ancien Regime, inainte de Revolutia Franceza – meseria de parfumier era strict delimitata. Nu puteai doar sa amesteci lucruri si sa devii parfumieri. Exista un parcurs. Intai lucrai ca ucenic. Si la inceput erau magazine, erau apoticari cu mici ateliere, nu societati mari ca astazi. Si intai invatai cum sa pregatesti colonii, ape de lavanda, stand langa cineva cu multa experienta. Apoi minim 2-3 ani stateai langa cel ce te invata meserie, iar dupa acesti 3 ani prezentai o creatie proprie. Se facea o prezentare in fata unui juriu de profesionisti si asa ti se acorda sau nu titlul de parfumier. Deci lucrurile erau foarte bine reglementate. Dupa Revolutie, s-a renuntat. Si incet incet a crescut interesul pentru aceasta meserie, fiind atat de libera. Acum este internet. Chiar recent am fost in Olanda la unul dintre clientii distribuitori si imi arata ca au un parfumier nou format pe internet, curs online. Si am ramas uimita. Este un fel de insulta chiar pentru noi parfumierii care ne-am dedicat o viata intreaga acestei meserii. Dar asa e astazi, adica nu e ca si cum primesti un certificat de parfumier. Deci cei ce fac asta nu au o intentie gresita, insa asa este astazi. Si nu exista atata parcurs, sa cunosti ingrediente, istorie, apoi sa mirosi ingredientele si sa creezi. Pur si simplu devii parfumier. Acum 4-5 ani un grup de parfumieri din Franta s-au gandit la aceste lucruri. Asa s-a creat la Societe Internationale des Parfumeurs Createurs ( SIPC). Iar la aceasta asociatie adera doar adevarati parfumieri. Si cei ce lucreaza in companii unde se creeaza parfumuri, Firmenich, Givaudan, fara probleme sunt acceptati ca parfumieri in aceasta asociatie. Pentru cei independenti, trebuie sa prezinte un dosar unde sa arate parcursul profesional si educatia in acest sens, unde au invatat meserie, ce creatii au fost si apoi sunt acceptati in aceasta asociatie. Si parfumierii din aceasta asociatie au acest logo pe care si-l prezinta, e o garantie, mai ales ca aceasta asociatie in nici un caz nu accepta pe cineva care a facut 3 luni de scoala online. Cu timpul aceasta asociatie va creste si e important ca atunci cand magazinele cumpara parfumuri de origine franceza sa stie daca acele parfumuri sunt create de asemenea parfumieri. Cu timpul acest status va fi ca un veto pentru un parfumier.
AMT: Asa ar fi si normal, pentru ca astazi deja zona aceasta este invadata. Primesc si eu tot felul de samples din diverse locuri si unele chiar nu sunt in regula.
PN: De acord, nasul consumatorilor se va educa treptat. Si incet incet vom face diferenta dintre un parfum cu adevarat parfum si un parfum ,,bricole”, parfum ,,mesterit”. Vezi, e ca in pictura, diferenta intre marii pictori si acei pictori de duminica. Eu de 30 de ani fac asta, vin la laborator, am formulele, lucrez.
AMT: Cand ati simtit ca aveti o relatie cu parfumurile si ca vreti sa lucrati in acest domeniu?
Mi-a placut mult chimia si ma gandeam sa ma fac medic. Se pare ca medicina nu m-a vrut. Si uite cum astazi vin medicii romani sa lucreze in Franta. Scolile de medicina in Franta la un moment dat au stabilit un numar fix de medici, examene foarte dure si iata ca azi nu avem suficienti medici francezi. Ei, si cum nu am facut medicina, am studiat intens chimia. Iar aici a intervenit hazardul si steaua aceea pe care o ai in viata. Asa se face ca prin 1979 eram intr-un centru de documentare pentru tineri pentru ca pe vremea aceea nu era internet. Si am cerut cartea cu toate centrele de chimie din Franta, adica cu toate scolile de chimie. Si am inceput sa rasfoiesc, scoli mari la Paris, Lyon. Dar la sfarsit de tot am vazut un capitol al facultatilor cu chimie aplicata pe parfumerie. Si totusi eu am trait intr-o familie cu parfumuri si mi-a venit atunci sa deschid acel glosar sa vad ce este cu aceasta scoala. Aveam 19 ani, iar tot ce traiam vis-a-vis de parfumuri era inconstient, eu la bunicii mei traiam in aceasta lume a parfumurilor. Ei, rasfoiam acel leaflet si vad acolo scoala de chimie aplicata pe parfumerie creata de Jean Jacques Guerlain. Si am zis, Doamne, e unchiul meu. Dar scoala era micuta. Abia era lansata in 1970, eram in 1979, totul era foarte recent. Erau trei ani de scoala si eram 20 de studenti pe an. Si cand m-am uitat pe programa, era multa chimie, mi-am notat si m-am dus acasa. Le-am zis parintilor mei ca eu asta vreau sa fac. Apoi tatal meu m-a luat si m-a dus sa vad scoala, la Versailles, acum nu mai este in aceeasi cladire. Atunci era o cladire micuta. Fusese cumparata de sindicatul parfumierilor, unchiul meu facea parte din el si avusese aceasta idee. Iar tatal meu cand a vazut asta m-a intrebat daca sunt sigura ca vreau sa fac scoala asta. Adica ne uitam la casuta asta care parea ca o locuinta privata, cate un etaj pentru fiecare an si atat. Astazi lucrurile s-au schimbat, s-au mutat intr-o cladire mai mare, sunt mai multe sectii. Camera de Comert a preluat aceasta scoala. Si cam asta a fost, noroc, hazard.
Mama mea nu era parfumier, bunica mea, Francine Guerlain, de asemenea nu a fost parfumier. La Guerlain femeile nu munceau, era o chestie stiuta.
AMT: De ce credeti ca se intamplau lucrurile asa?
In anii 50-60, dupa razboi, in aceste medii burgheze, femeile nu munceau. Si nici financiar nu era nevoie. Ele se ocupau de familie, de copii, de casa. Uneori familiile aveau cate doua case, deci era de munca. De fapt era multa munca, sa ai grija de copii, gospodarie, sa iti sustii sotul in tot ce facea. In Guerlain era vorba de o familie foarte patriarhala, barbatul muncea, dar femeile nu. Mama mea si bunica mea nu au lucrat niciodata in societatea Guerlain. Dar traiam toti in mediul acesta al parfumeriei. Mama era foarte apropiata de Jean Paul Guerlain. Iar femeile din familie purtau parfumurile inainte sa iasa pe piata. Mama a purtat Chamade inainte sa iasa pe piata. Dar obsesia ei era Shalimar. La 10 sau la 12 ani nu stiam ca vreau sa fiu parfumier, dar parfumeria mi-era impregnata in minte, in suflet. Uite cand faceam mese mai mari, cu musafiri, mama parfuma casa intr-un anumit fel. Pe vremea aceea nu existau lumanari parfumate sau parfum ambiental. La Guerlain foloseam niste pot-pourri pe care le puneam pe becuri si cand aprindeam, se impregna acel miros in aer. Cand ma intorceam seara de la scoala si intram in casa, simteam acel parfum si stiam ca urmeaza o cina cu musafiri. De asemenea, la bunici parfumurile erau ceva familiar. Bunicul meu purta Habit Rouge. Tatal meu purta Vetiver , mama purta mereu viitoarele parfumuri Guerlain si Shalimar, bunica adora Apres l’Ondee.
Si intrand la aceasta scoala, stiam ca nu neaparat voi deveni parfumier, erau si alte variante. Pe timpul studiilor se faceau si stagii multe. Ca sa poti cunoaste lumea parfumeriei. Si imi placea partea de laborator si de creatie, asta am zis ca vreau sa fac. Si erau putine femei in domeniu.
AMT: Cred ca si fizic este destul de solicitant. Ca femei avem si perioade cand poate nu putem mirosi anumite parfumuri, eu resimt asta, nu doar de la alergie. Cand eram insarcinata nu putea purta Shalimar, desi il ador.
Da, insa azi sunt foarte multe femei in industria parfumeriei. Si da, sunt perioade cand nu te simti bine si nu poti simti bine. La fel cum ne afecteaza si vremea, daca e prea cald, prea uscat.
Si ca sa revin, in grupa mea eram 25 de studenti, 2-3 deveneam parfumieri. Restul mergeau spre partea de tehnologie, marketing. Practic nu iesi din scoala parfumieri, mergi apoi in firmele unde lucreaza parfumieri, colaborezi cu ei si treptat devii parfumier. Eu am avut noroc sa lucrez cu parfumieri mari. Unchiul meu – Jean-Paul Guerlain mi-a zis candva sa vin poate sa lucrez cu el, dar nu s-a intamplat niciodata. Afacerea a fost vanduta la LVMH, nu mai era in familie. Nu imi pare deloc rau ca nu am intrat la Guerlain pentru ca acolo era sfarsitul unei istorii.
Dar de la Guerlain am luat ideea sa creez o marca, cu un parfumier in interiorul companiei pentru a da o semnatura olfactiva importanta si sa transmiti clientului ca este cineva in spatele sticlei. Cand mergeti la Sephora si luati un parfum Yves Saint Laurent sau Lancome nu stiti cine e creatorul din spate.
Eu am trait in familia Guerlain, cu aceasta idee puternica a semnaturii asupra parfumului si mi-am dat seama ca este loc sa faci asemenea lucru. Mai ales ca multe case mari lucreaza cu diferite firme, nu au proprii parfumieri. Nu au aceasta coerenta olfactiva. Am zis si colegilor mei ca vor vedea ca intr-o zi parfumierii vor reveni in aceste societati. In 1989 eu mi-am creat societatea. Apoi in 2002 sau 2003 Jean Claude Ellena a intrat la Hermes pentru Hermes asta dorea sa faca, sa creasca real divizia de parfumuri. Iar apoi acest lucru a fost folosit si la alte marci mari de parfumuri. Exact ce am prezis in 1989 cand eu am deschis propia mea marca. Eu am ramas discreta, o firma mica, insa am presimtit ca aceasta va fi directia de a avea propriul parfumier.
Si asa ajungem la intrebarea de la inceput, asa am construit aceasta marca.
Binienteles in mintea mea ramane intrebarea daca Parfums de Nicolai va aduce vreo capodopera in zona parfumeriei. Pentru asta mai e nevoie de timp. Am parfumuri frumoase..
AMT: Imi place mult Ambre Cashmere, mamei ii place Eau Mixte..
PN: ..si am lansat acum si Poudre de Musc, vom mai vedea. Si vom continua.
AMT: In Romania credeti ca veti ajunge?
PN: Da, chiar imi doresc mult, am discutat acum recent cand am fost in Cehia sa ajung in curand cu echipa mea si in Romania.
AMT: Ar fi minunat sa ne revedem si va multumesc inca o data pentru acest interviu.
Ne-am multumit una alteia pentru aceasta conversatie pur si simplu concentrata in emotii si informatii. Eu am avut senzatia ca am atins istoria parfumeriei si la propriu si la figurat, am privit toate informatiile si dincolo de detaliile stricte. O sa simtiti si voi mai multe din clipul care va urma curand.
Dupa discutie am avut ocazia sa stau putin in laborator, sa vorbim despre faptul ca viitorul parfumieriei sta in substantele de sinteza. Se vorbeste azi mult de ingrediente naturale si de ingrediente de sinteza. Ingredientele de sinteza obtinute de parfumierii veritabili sunt adevarata arta si chiar cheia de salvare pentru cei alergici la parfumuri. Aceasta este provocarea actuala, iar Patricia ne-a dat sa mirosim niste baze obtinute prin sinteza care miroseau pur si simplu incredibil de proaspat. Aveai senzatia ca mirosi o frunza sau o bucata de ciocolata.
Am plecat cu sufletul prea plin ca sa mai adaug ceva.
Daca ajungeti prin Paris, neaparat sa mergi la magazinul Parfums de Nicolai , 28 Rue de Richelieu, foarte aproape de Muzeul Louvre.
Daca treceti prin Bucuresti, neaparat de vizitat magazinul Nicheparfumerie 50 ml Artistic Fragrance Bar, Calea Dorobanti nr. 111 unde Andreea si Dani va asteapta sa mirositi parfumurile Parfums de Nicolai, completate de sortimentul de sapunuri, lotiune de corp si crema de maini, noutati in sortimentul Parfums de Nicolai.
In curand va aparea pe canalul meu de Youtube si clipul cu acest interviu. Pentru mine a fost mai mult decat o onoare. Ca sa o parafrazez pe Patricia de Nicolai, simt ca a fost vorba si de hazard, dar si de o stea care m-a dus la acest interviu cu ea. Am primit o lectie extrem de valoroasa, de viata, de atitudine, de intelepciune cum rar intalnesc.
