Beauty thoughts

Las la o parte treaba cu parfumurile ca acolo daca ma starnesc nu ma mai opresc si revin pe subiectul principal al acestui articol: ganduri despre frumusete. 

Frumusetea femeilor incepe sa devina uneori corvoada si supliciu, dar si rasfat sau placere cautata. De ce toate astea? Pentru ca vrem nu vrem, cautam sa ne conformam unor standarde impuse si autoimpuse: ten perfect, buze cat mai pline, par cat mai matasos, picioare fara pic de celulita, silueta undeva in zona de XS.

M-am tot uitat in ultima perioada la site-urile companiilor de cosmetice, la campaniile publicitare, la persoanele publice care le transmit mesajul catre consumatori si cred ca un pic ne ducem intr-o directie a unei frumuseti cam acaparatoare. Si mi-am amintit o situatie deloc placuta, dar care si acum imi mai revine in minte cu semnificatii diverse. Acum cativa ani, o mare vedeta autohtona din zona muzicala urma sa sustina un concert privat pentru o companie pentru care lucram. Toti stiam ca acea vedeta, o femeie frumoasa si sexy, arata extraordinar de bine si in special colegii asteptau sa o vada pe scena.
Am fost implicata in “comitetul” de primire si gazduire al respectivei vedete, trebuia sa am grija sa ajunga cu bine intr-un anume birou unde urma sa se pregateasca de concert. A ajuns foarte grabita, nici nu m-am uitat bine la ea, oricum imi dadeam seama ca nu e cazul sa ma uit prea curioasa. I-am aratat ei si echipei sale unde are loc sa se pregateasca etc etc.
La un moment dat, cineva din staff-ul ei iese din birou si vine sa ma intrebe unde este toaleta. Ii explic persoanei respective…. insa mi se spune “Si cum sa se duca asa pana la toaleta?? Nu e nici machiata ..”. Ii explic ca alta toaleta mai apropiata nu exista. Mi se reproseaza ca de ce biroul nu este dotat cu toaleta proprie, Ii explic ca din pacate nu avem asa dotari de VIP, desi compania era una mare. Pana la urma vedeta iese din birou spre toaleta, flancata de staff-ul ei.  Atunci am inteles de ce acea teama a ei de a iesi fara machiaj si fara coafura intr-un spatiu unde nu stia cu cine se poate intalni. Tenul ei era…. of, nici nu gasesc cuvintele, nu stiu daca era asa in urma unor operatii estetice sau pur si simplu asa arata ea, oricum arata cam cu 20 de ani mai batrana decat era. Parul era salvat, acoperit de gluga hainei.
Cand privirea mea s-a intalnit cu privirea ei am inteles teama si ingrijorarea ei si cat de antipatica ii devenisem instant. Am rugat cateva colege sa ma ajute ca atat timp cat vedeta va fi la toaleta, sa nu intre nimeni acolo. Partea asta a fost ok.

Dupa doua ore vedeta a iesit din birou, aranjata impecabil si concertul a inceput. A ras si a zambit la toata lumea. Mie nu mi-a adresat nici un zambet. 

 La momentul respectiv nu mi-a picat bine, insa am inteles cat de dureros a fost pentru ea ca cineva, un nobody, asa cum eram eu pentru ea, sa o vada asa cum este ea in realitate, practic o femeie cu un ten distrus si care ii stirbea enorm din imaginea ei de diva sexy. La ceva vreme am vazut ca a continuat sa apara in campanii de publicitate pentru marci de cosmetice. Inteleg business-ul pe care aceasta vedeta trebuie sa il faca ca sa isi asigure dezvoltarea ei ca si artist, dar nu inteleg de ce a vrut neaparat sa apara intr-o campanie unde sa pledeze pentru frumusete si ea se impuna ca o imagine a frumusetii perfecte. Putea sa faca reclama la biscuiti sau la apa plata.

O gramada de persoane publice ne bombardeaza vizual cu imagini ale unei frumuseti “perfecte”, unele dintre ele arata asa si in realitate, dar cam putine. Nu am stat acum sa fac un inventar si nici nu am cum sa stiu ce este in spatele fiecarei imagini pe care o primesc zilnic fie pe net, in reviste sau la TV

Impactul avalansei de comunicare cu modele perfecte nu este mereu pozitiv si discutand cu cineva din domeniul medical care se ocupa de “reparatiile” post-operatorii ale doamnelor care vor neaparat sa se opereze ca sa arate ca “vedeta X”, mi-am dat seama ca directia asta incepe sa o ia razna, obsesia copierii unui model de frumusete aduce uneori si efecte dureroase. Din pacate sunt femei, chiar foarte tinere, care raman agatate pe viata de un tratament medical pentru ca au vrut imposibilul din partea unei operatii estetice.

Frumusetea incepe sa creeze si victime, la modul propriu. 

Nu am nici sfaturi si nici recomandari, nici nu am competenta necesara, insa stiu cu certitudine ca nimic nu merita sa te ridici contra ta, contra corpului tau, contra sanatatii tale si sa iti imaginezi ca vei crea un model de frumusete prin suferinta. La fel nu cred ca daca un machiaj incepe sa te ascunda pe tine se mai poate numi machiaj de infrumusetare. Ma intreaba uneori clientele pe care le machiez unde este limita… si le recomand ca dupa ce se machiaza, sa vada reactiile din privirea celor foarte apropiati si in special a copiilor, ei inca au acea capacitate de a fi sinceri. Si isi vor da seama singure asa daca au exagerat sau nu. 

Instinctual avem in noi un detector al adevaratei frumuseti, e bine sa ni-l reactivam si sa il tinem treaz, chiar daca bombardamentul vizual din spatiul public incearca sa ni-l distruga. 

Imaginea de la inceputul acestui articol ne arata un chip cocktail, format din elemente diverse considerate ideale de la diverse frumuseti din cinematografie. Personajul rezultat este un prototip, o frumusete robot, dar nu stim cine este si e cam greu sa spunem altceva decat ca….. este un chip frumos.