Body positivity este un concept ce vine dintr-o miscare sociala care incurajeaza sa acceptam orice forma de corp. E vorba despre toleranta. Discutam despre a accepta ca exista in jurul nostru oameni cu forme diferite. Unii suntem mai slabi, altii mai grasi. Mai colorati, mai lati in solduri, cu maini mai scurte, cu par mai rar, nu am ales anumite lucruri. Asa ne-am nascut.
Body positivity, cu ce efect?
Acum cativa ani am ascultat la cineva pe Youtube ca e bine sa te temi de sefa grasa, ca e sigur mai desteapta decat una slaba si care arata bine. Ca degeaba unele arata bine, ca nu au nimic in cap. Persoana ce vorbea despre asta era cineva cu probleme legate de kilograme in plus. Si indica cu virulenta ca cele slabe habar nu avem ce destepte sunt persoanele supraponderale. Bun, aud multe si trec mai departe.
Cand m-am apucat de sport, dupa ce ieseam usor dintr-o depresie oribila, luni de zile nu am postat nimic. De fapt cred ca pana nu am luat prima centura la karate – shotokan traditional – nu am postat nimic. Nici nu eram pregatita. Era o provocare grea. Mental era un hop acrobatic. Fizic era un fel de efort sisific. Nu o data mi-au dat lacrimile in vestiar si am zis ca nu ma mai duc.
De indata ce am postat ceva, destul de timid si fara tam-tam, am si primit doua mesaje. Mesajele venisera ca raspuns la acele stories si sunau cam asa ,,cum adica faci sport?? pai nu ai postat nimic pana acum. “. Am zis ca nu e adevarat. Dar era. Dupa ce am mai pus la 2 saptamani stories, la fel.
Body positivity, un pic prea saraca pe dojo
Am mai primit apoi mesaje ca am echipamente foarte ieftine. Ca sunt o ,,saraca” care se expune ca face sport. Ca mesajele mele sunt toxice. Adica ca transmit o idee falsa ca fac sport, ca de fapt nu fac.
Un gi, adica acel kimono ce se poarta la shotokan traditional, costa de la 100 pana la 600-700 de lei. In prima faza, cand incepi si cand nu ai in minte neaparat sa faci performanta, evident iti iei un costum mai ieftin. Ca idee, si in cel ieftin si in cel scump, e cam acelasi lucru. Da, visez si eu cand voi lua o centura superioara sa merg chiar in Japonia sa cumpar un gi facut acolo. Dar nu pentru echipament m-am dus sa fac acest sport, ci pentru echilbrul meu mental si fizic.
Are sens sa investesti intr-un gi scump daca incepi acest sport de la 10-12 ani si parintii te duc la un club unde se fac competitii, se face performanta si intri in circuit sportiv. Dar oricum primii ani e suficient sa cumperi acele gi-uri ieftine pe care le speli des. Doar cand mergi la competitii are sens sa iti iei acel gi mai de parada sa ii zic asa.
Karate shotokan traditional se face in picioarele goale. Pe parchet. Unele cluburi mai pun un fel de materiale protectoare, mai ales unde se lucreaza cu copii. Eu am lucrat putin pe tatami, de peste 3 ani lucrez pe lemn cu picioarele goale. Asa se face acest sport.
Cand merg la sala de fitness, am un echipament decent. Chiar am intrebat 2 antrenori cu experienta daca neaparat se lucreaza mai bine in haine de brand si in tricouri care costa cat un salar minim pe economie. Mi s-a raspuns ca daca vreau sa ma pregatesc sa intru in profesia de fitness, poate, altfel de poate lucra si in pijama daca vrei si cu adidasi decenti de la orice magazin sportiv.
La pilates tot desculta fac, cel mult cu sosete. Acolo imi trebuie doar haine care sa ma lase sa ma misc foarte liber.
Femeile si body positivity
Dupa pandemie, am revenit in forta pe dojo. A fost ca o gura de oxigen in plus. Bineinteles ca am mai facut postari. Bineinteles ca au mai sosit si mesaje de bucurie, sa zic. Adica eu una ma bucur cand vad oameni din anturaj sau de pe online ca fac orice forma de sport care le face bine fizic si mental. Dar si multe mesaje de genul ca degeaba fac sport ca tot urata si batrana as fi. Mesajele nu veneau de la barbati. Sau poate intrasera niste domni pe conturile consoartele lor sa imi spuna cat de naspa am devenit. Zic asta ca poate barbatii sunt mai agresivi prin natura lor.
Ideea e ca incercand sa inteleg atitudinea acestor persoane si intentia lor, de multe ori am continuat conversatia incercand sa inteleg. Si erau femei care nu faceau sport si aveau ceva intens contra celor care facem. Si daca faci sport si daca nu faci esti tot un om ok. Nu inteleg insa de ce sa ataci pe cineva pentru asta.
In ultimii ani sunt din ce in ce mai preocupata de tot ce tine de psihologia umana. Ma bucur ca apare un curent precum body positivity. Sunt multi influenceri ce comunica pe tema asta si e bine. Insa apar si niste efecte toxice urate.
Cei supraponderali erau de obicei cei ce se plangeau de atacuri. Dar de la an la an in mediul public incep sa fie sustinuti. Au informatie dedicata lor. Au modelele lor si exista industrie dedicata lor. Este minunat ca ei apar in campaniile brandurilor renumite. Acum ei apar peste tot, spunand cat de ok este viata lor, insa multi dintre ei vin si ma sfichiuiesc de cate ori au ocazia pe tema ca sportul e naspa si ca eu tot urata sunt.
Femei agresive si body positivity
Am vazut recent pe TikTok o antrenoare de fitness pur si simplu desfiintata de mesaje de ura. I se spunea ca sa mai lase atata sport, sa se ocupe de familie si de cratita. Ca e urata ca se vad muschii conturati. Urmaresc pe TikTok cateva antrenoare de fitness ca sa mai ,,fur” cate o idee de exercitii acasa.
E foarte trist sa vad in acest curent, body positivity, puternic sustinut de femei, ca tot femeile se ataca intre ele.
La un moment dat si cineva din anturajul meu apropiat mi-a zis ca fac sport degeaba. Mai bine sa stau acasa sa mai dau o matura si sa fac o oala de ciorba. Sau sa ma duc si eu mai des la coafor. Ca imi scade energia feminina la atata sport. Aici am ramas fara replica.
Fiind mai matura si cu experienta, am capacitatea sa trec prin asta. Mai spun ceva aici pe blog, dar merg mai departe. Insa ma gandesc la tinerele de 14-15 ani care sunt cum eram eu acum 30 de ani. Ele sunt si mai bombardate de ce se intampla in Social Media. Ma bucur ca pe vremea mea nu exista Social Media.
Intre timp m-am lamurit si de mecanismele ce sunt in spatele agresivitatii. Culmea ca tot sportul m-a ajutat sa inteleg asta. Am si citit, insa facand sport, am inteles si mai bine acele mecanisme fizice dublate de emotional.
Pe de alta parte, sedentarismul ne face sa fim mai agresivi. Mai ales verbal. E vorba de chimia corpului care cere indirect miscare. Si te face sa ridici adrenalina cumva. Pai cum altfel daca nu lasand mesaje agresive in Social Media. Fix in era body positivity.
Articolul acesta e un fel de semn pentru mine ca oricat de echilibrata sunt, la un moment dat alunec un pic. E fix ca un om care trece printr-o balta cu noroi, indiferent ca se va murdari sau nu, aluneca un pic si se murdareste si vede ca acel noroi il impiedica sa mearga mai repede mai departe. I se prinde ca un clei de talpi. Atunci e nevoit sa faca mai mult efort. Si apare si senzatia fizica de dezgust.
Stau si ma gandesc ca eu am primit doar cateva zeci de mesaje care ma acuza ca fac sport degeaba. Ca de fapt sportul e un moft. Ba chiar sunt si mai urata de cand fac. Ca nu am poze frumoase de la sala. Dragi femei, unde e body positivity-ul ala?
