Ecuatia frumusetii, asa a iesit, nu am gasit alta exprimare. Dar hai sa va spun din cate ganduri adunate s-a format ideea asta de ecuatie. Avem mereu o necunoscuta? Oare crema asta chiar va functiona? Cum o fi sa ma vopsesc culoarea X? Dar daca nu m-as mai epila? Dar daca …
In ultima vreme, am fost ceva mai sleampata, da, chiar am fost, comparandu-ma pe mine cu mine insami in alte perioade. Adica m-am coafat mai putin, nu m-am mai pensat, m-am epilat mai rar, insa am dat o mai mare importanta confortului. Am exagerat cu bai, creme, lotiuni de corp, parfumuri, tratat parul cu mai multe tipuri de balsamuri si seruri. M-am parfumat mai mult in casa pentru propria placere. Dar nu m-a mai interesat partea aceea de estetica disciplinata in limitele aduse prea sus de ceea ce numim astazi civilizatie.
Parul s-a format cum a vrut el ca aranjare, sprancenele mele sunt cam zburlite si am niste fire albe prin ele. Si culmea, m-am placut mai mult. M-am atasat mult de senzorial, miros, tactil. Unghiile mi le tai tot scurt si fara culoare. Am cumparat recent un lac transparent si il voi folosi la un moment dat. M-am machiat mai mult in contexte sociale sau profesionale ce au impus asta. Si tot au fost contexte.
Si a fost culmea, multa lume m-a complimentat, dar intr-un fel indirect sau spus altfel. Cineva mi-a spus ca ii place ca par mereu vesela si am mereu ceva bun de vazut, o alta prietena mi-a zis ca am ceva, o energie buna care se simte. Pisica mea mica ma linge pe fata tot mai des, aici sunt putin ingrijorata ca totusi creme am mereu multe pe fata. M-am trezit de multe ori in autobuz sau in tramvai ca ma intreaba copiii cate ceva.
Stai ca pare a lauda ce am scris pana aici si ma deranjeaza un pic, mai ales ca lucrez intens de vreo trei-patru ani la tot ce inseamna detasare de orgoliu sau de incercari ale unei superioritati. Si ce clipe cumplite am trecut luptandu-ma de demoni pe care i-am imblanzit.
Evident ca au fost si persoane ce m-au privit cu oarecare dispret. Mi-a parut insa rau ca sunt femei ce nu vad dincolo de farduri, unghii cu gel si par intins cu placa. Chiar o spun fara sarcasm. O spun cu tristete. E dureros sa fii femeie si sa pierzi blandetea perceptiei.
Eu vin dintr-o perioada cand se spunea ,,sufera baba la frumusete”. Imi aduc aminte de primul epilat cu ceara, de la care am facut un atac de panica. Imi tremurau picioarele. Sau primul coafat cu ondulatorul acela antic si linia de arsura ramasa undeva pe frunte. Si noptile chinuitoare in care dormeam cu acele bigudiuri in cap. Straduinta sa aplic rimel corect sau sa fac linia aceea de tus. Stergeam si iar aplicam, pielea se inrosea, ma enervam si ma intrebam cum sa fac sa ma machiez corect. Trezitul la 5 dimineata ca sa ma spal pe par, sa il usuc, sa il coafez ca la 8 dimineata la birou sa arat impecabil si epuizarea venea usor dupa treaba asta repetata de cateva ori.
Si hainele stramte? Si sutienele care mereu te incorseteaza? Sa mai zic de tocuri? Tocurile te fac sa arati mai inalta, mai interesanta cumva, insa iti fac oasele sa te doara, monturile sa se faca mai mari si dureroase.
Ecuatia frumusetii avea mereu o parte cunoscuta: durerea, suferinta, iar necunoscuta era ca nu stiai niciodata cum iesi din treaba asta.
Am vazut recent pe Instagram un reels cu un fragment dintr-un film in care se spune ca femeia mereu sufera. Ca s-a nascut cu suferinta legata in ea.
Uitandu-ma in istoria frumusetii, ma ingrozesc despre procedeele de albire ale pielii, chinul de a purta peruca sau corset. Iar daca va uitati in istorie cum erau consultate fetele de nobili ca sa li se confirme virginitatea inainte de casatorie, va ia o spaima imensa. Sa fii printesa era o tortura reala, incepand de la purtarea corsetului, a bijuteriilor grele si pana la controalele medicale care sa iti ateste curatenia feminina. Ce aberatii.
Ecuatia frumusetii trebuie sa inchida cunoscuta perfida: durerea. Tot ce inseamna frumusete pentru femeie chiar trebuie sa ii dea frumusete si la nivel de traire. Cand aud ca se spune ca o femeie se duce la salon sa se rasfete, mi se pare o ineptie. La salon te duci sa stai in acel scaun sa fii vopsita, smulsa, epilata, degresata, curentata, doar ca la final sa apari ca o papusa impecabila pentru ce doreste o societate bolnava din punct de vedere emotional.
As vrea sa vad spatii unde sa fie doar ritualuri care sa iti aduca liniste, comoditate, confort pentru piele si miros.
Eram ieri la supermarket si erau doua doamne la raftul de cosmetice. Discutau ce sa isi mai cumpere. Erau incruntate, se mirau si de preturile crescute si se intrebau ce sa isi mai ia sa vada si efecte. Erau chiar furioase ca trebuie sa isi cumpere si crema, si exfoliant, demachiant, lame de ras, apa micelara, vopsea, se consolau una pe alta ca e suficient o crema si gata. Puneau in cos lucruri si oftau. Pentru ca da, cerintele acestea sa fii frumoasa si mereu estetica in standarde inseamna niste eforturi. Si tot acum cateva zile, o prietena imi povestea ca a facut botox de doua ori, a dat si o gramada de bani, a avut si o stare de disconfort, iar efectul a fost mult sub ce se astepta, desi a fost la cineva renumit, doctor cu expertiza avansata. Dar pielea ei si sufletul ei au oftat sub ace si anestezice.
Asta imi doresc sa vad in perioada urmatoare in industria frumusetii, lucruri create chiar pentru femei, fara sa fim mintite si sa fara sa fim puse sa suferim, inghitind in sec ca lasa ca va trece si vom arata bine.
