La inceput de toamna, eram de obicei obisnuita sa va povestesc putin despre lansarile din zona de beauty. Ceea ce am si facut putin, dar nu am mai fost asa entuziasmata ca si altadata. Gasiti aici si aici niste pareri despre niste parfumuri noi. Totodata in ultima vreme m-am gandit mult ca as vrea sa va scriu si despre lucruri care nu au neaparat legatura cu zona de beauty. E drept ca mai am un blog unde scriu, ganduri, povesti, poezii, fara un subiect central anume, dar acolo m-am axat mai mult pe zona de parenting, familie, chestii de acest gen.

In acest inceput de toamna am tras mai multe linii imaginare si am inceput sa caut mai multe lucruri decat cele pe care le numesc “superficiale”. Zona asta de beauty este superficiala, pana la urma. Parfumurile, fardurile, cremele sunt acele nimicuri care ne decoreaza viata si care se aseaza foarte frumos pe o baza linistita. Sunt decorative, atat. Dar bineinteles ca am nevoie de ele. Eu cel putin nu imi imaginez viata fara parfumuri si fara aceste lucruri mici. Un parfum aduce uneori o stare pe care nu o gasesc altfel, de obicei o stare de bine, mai ales ca am invatat sa imi selectez parfumurile.

Pentru mine a fost un an ceva mai greu la nivel interior. Oricat se vorbeste de “ironic” despre acesti 40 de ani sau putin in gluma, trecerea aceasta se resimte la multe niveluri. Este momentul cand stii ca timpul tau este mai valoros. Nu mai intinereste nimeni. Acceptarea imbatranirii pare un lucru intelept, simplu, comod, cand il privesti asa in trecere pe la 20 si un pic de ani. La 40 de ani nu esti batran, dar nu mai esti nici foarte tanar. Esti undeva intr-un moment cand alegerile ar fi bine sa fie calme, echilibrate, dar ferme. Eram oricum o persoana selectiva, numita de altii “pretentioasa”, “sclifosita”, acum am devenit si mai si. De cativa ani tot fac curat in jurul meu, la propriu, in lucrurile materiale, in lucrurile emotionale, in prietenii etc.  Am nevoie de mai putine lucruri materiale decat am crezut si am nevoie mai mult sa simt ca in jurul meu este emotie, este viata si ca este prezent. Lucrurile acestea nu s-au intamplat peste noapte si nici fara dureri.

Un alt subiect pe care vreau sa il mai abordez este anxietatea si problemele legate de asta. Sunt probleme de sanatate pe care le am, am ajuns la momentul sa le inteleg, insa depasirea totala mai are nevoie de niste pasi. Blogging-ul m-a ajutat mereu pe partea aceasta. Pentru mine nu este usor sa va vorbesc despre asta, desi de peste 20 de ani port lucrul acesta care nu stiu de unde vine si caruia inca nu ii gasesc o rezolvare completa. Vad insa partea buna a lucrurilor, sunt oameni care duc cruci mult mai grele. In nebunia vietii de astazi prefer sa imi duc crucea mea. Cred ca anul acesta a fost prima data cand am inteles ca fiecare dintre noi duce ceva si ca intr-un fel trebuie sa multumim Celui de Sus ca este doar asta si ca avem puterea sa ducem. Niciodata nu v-am pomenit pe blog sau pe Youtube despre asta, dar acum chiar am simtit nevoia sa impartasesc si asta cu voi. Nu stiu de ce si cum, pur si simplu am simtit ca as vrea sa va spun si asta. Nu stau doar pe norisor roz pe care ma parfumez cu Shalimar. Uneori si eu trec prin furtuni care nu ma lasa sa fac prea multe, dar si asta stiu ca mereu cerul senin mi se va arata. Cel mai important lucru este insa ca am inteles ca lucrul asta nu este un moft si ca trebuie tratat cu atentie si cu timp. Si ca un ajutor specializat este mai mult decat necesar. Nu lectura de citate motivationale e vreo solutie desteapta.

Bon, voila, cam asta a fost, voi mai reveni pe acest subiect si astept cu interes comentariile voastre, ca de obicei.

Update, primul episod din seria dedicata anxietatii:

Written by Ana Maria Tatucu