Sa fie Happy Monday, adica lunea fericita.
Afara ploua, e un fel de ploaie de octombrie. Daca nu m-as uita in calendar, as zice ca e toamna, nu ca peste 2 zile e 14 februarie, Valentine’s Day.
Anul acesta am chef de toate cliseele Valentine’s Day. Vreau ciocolatele, floricele, dulcegarii, evident fundamentate de realitatea sentimentelor. Si Slava Domnului, le am din plin. Ca vor fi cliseele materializate chiar pe 14 sau cateva zile mai tarziu, nu conteaza, vor fi.
Daca ani de zile m-am plans de sindromul premenstrual, va anunt ca voi intra in al 47-lea an al meu din aceasta viata si ma bucur sa am inca aceste stari. Imi sunt recunoscatoare mie, pentru stilul de viata, si parintilor, bunicilor, ce mi-au dat o mostenire genetica taman buna. Stateam ieri cu fundul pe pragul Manastirii Snagov, inconjurata de 3 catelusi pur si simplu deliciosi, si ma gandeam eu asa ca nici prea usa de biserica nu e bine sa fii, dar nici sa nu ii calci pragul chiar deloc. Eu cu biserica am o relatie atipica. Imi plac doar anumite biserici, unde simt ca sunt luata pe sus de ce simt acolo si cand e cat mai liber. Si chiar cred ca o forma de Dumnezeu exista in fiecare lucru din viata noastra. Si te poti ruga oricand si oricum, totul e sa mentii gestul asta prin fiecare lucru pe care il faci zilnic.
Ce trei catelusi de ieri, nu am prins in poza decat 2, mi se pareau asa niste materializari ale binelui, pacii si al iubirii. Si unul dintre ei se tot baga sub mana mea sa nu cumva sa incetez sa il mangai.
Bunica mea materna avea o vorba ca degeaba pupi toate icoanele, daca vii acasa si iti spurci gura cu cearta si barfa. Si avea mare dreptate.
In rest, am inceput sa aplic regula sa nu mai lucrez in weekend, da rezultate, chiar vreau sa ma tin de treaba asta. Viata asta imi cere sa ajung la un echilibru, cam e cazul sa ascult.
Am devenit extrem de atenta la partea senzoriala a produselor de ingrijire ale pielii. Puteti sa ma certati, chiar va rog, dar ratiune si simtire nu prea mai merg mixate. Uite anul asta il dedic placerii. Trebuie sa simt ca fiecare celula a epidermei e incarcata de placere, evident daca e o peptida pe acolo, o ceramida, nu strica, dar nu mai urmaresc atat de ,,rational” ce exista in lista de INCI. Evident, evit ce stiu ca ma irita.
Concluzia de azi: daca am iubi mai mult, am trai si mai mult si mai ales mai bine. Pai ce mai asteptam?
